De-ai învățat ceva

De-ai învățat ceva în viață,
Privind la jertfa Lui Isus,
Să nu te rătăcești spre moarte,
De rostul ei vei fi răpus.

De știi ce-nseamnă închinarea,
O clipă nu mai zăbovi,
Cu inima îngenuncheată,
Închină-te... nu obosi.

De-ai învățat ce-i umilința,
Să stai în fața Celui sfânt,
Ca floarea veșnic înflorită,
Neclătinată pe pământ.

Mormânt mândria să devină,
Țărâna ei un praf purtat,
Prin templul morții negrăbite,
Ce-o duce într-un loc uitat.

De-ai învățat ce-i neputința,
La umbra dragostei de sus,
Să stai când rana te frământă,
Căci vindecarea este sus.

Cenușa haină să-ți devină,
Un scut al vremii vei vedea,
Rostit a fost cândva Cuvântul,
Isus este de partea ta.

De-ai învățat ce e lumina,
Prin întuneric vei păși,
Tăcerea ei ce strălucește,
Prin orice vremi te va-nsoți.

Nici teama nu te va învinge,
În lupta greq de-ai învățat,
Cum pe o cruce blestemată,
Luptând mereu a-naintat.

Dacă tu știi ce-i rugăciunea,
În vre-o tăcere nu cădea,
Doar glasul inimii să strige,
Și frigul morții va cădea.

Dintr-o ruin-a vieții tale,
Un viu folos se va vedea,
Caci rugăciunea-i biruință,
Un zbor spre ceruri îți va da.

De-ai învățat ce-i aplecarea,
Mereu doar mic te vei vedea,
În toate fi-va cel mai mare,
Isus... El moartea biruia.

Cu sânge sfânt plătea păcatul,
De știi ce jertfa a adus,
Rămâi pe urma-nsângerată,
S-ajungi ca El... acolo sus.
Amin