De ai înțelege astăzi, vremea cercetării tale

De ai înțelege astăzi, vremea cercetării tale,
Ți-ar fi mai ușoară clipa, ce spui că ți-e grea pe cale,
Ai vedea îndelungata, azi răbdare ce-am avut,
Cand erai poporul care, l-am condus de la-nceput.

De-ai pricepe astăzi vremea, ai fi cel grăbit acum,
Să îmbraci neprihanirea, pe al mântuirii drum,
Semnele de le-ai pricepe, nu ai sta nepăsător,
Strig! ! ! ... trezește-te odată, gata ca să fii de zbor.

De-ai vedea azi răsăritul, tu popor de legământ,
Nu ți-ar fi așa agale, astăzi pasul clătinând,
Orice hotărâre-aleasă, ai fi mult mai hotărât,
De-ai vedea cât Eu de-aproape, lângă tine am venit.

Îți sunt astăzi încâlcite, căile de pe pământ,
Ai uitat făgăduința, ce-ai făcut-o-n legământ,
Înțelege ce se-aude, poate-i ultima chemare,
Astăzi fii poporul care, El ascult-a Mea strigare.

De ai înțelege astăzi, vremea cercetării tale,
Nu ți-ai dezlipi privirea, ai privi mereu spre zare,
Ai da astăzi la o parte, tot ce-i rău din fața Mea,
Cu o haină mai curata, tu spre cer te-ai avânta.

De ai înțelege astăzi, cerul ce ție ți-a spus,
Ai lasă ca să se nască-n tine chipul lui Isus,
Nu fugi pe căi străine, tu popor de legământ,
Să pășești numai pe urma ce-am lăsat-o pe pământ.

Înțelege astăzi vremea, pentru tine ce-am lăsat,
Este ea o îndurare, căci Eu te-am răscumpărat,
Vreau ca să ajungi la Mine, tu alesule popor,
Fii azi gata... vine clipa, când voi coborâ pe nor.