David şi Saul

DAVID ŞI SAUL

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

David s-a urcat pe munte
Şi de-acolo a strigat
După împăratul Saul,
Când viaţa i-a cruţat.

Domnul i l-a dat în mână,
Însă David l-a iertat.
Doar un colţ de la mantaua
El cu grijă i-a tăiat.

I-a luat numai ulciorul
Şi unealta de război,
Atunci a strigat la Saul:
"Hai, şi iaţi-le 'napoi!

Tu mă urmăreşti părinte
Ca şi pe un răzvrătit,
Spune-mi, care-mi este vina?
Cu ce te-am nedreptăţit?"

"Tu eşti David?" Da-mpărate!
Cel pe care-l urmăreşti
Din cetate în cetate,
Cu gând să mă nimiceşti.

Astăzi ţi-am cruţat viaţa,
Eu puteam să te ucid!"
A strigat de sus, din munte,
Către împărat, David.

"Dumnezeu te-a dat în mâna
Celor care îmi slujesc,
Ţi-am luat numai ulciorul,
Arma, ca să-ţi dovedesc."

Atunci Saul cu uimire
I-a răspuns: "Tu eşti mai bun!
Tu ai milă şi iubire,
Iar eu vreau să mă răzbun."

Saul plin de umilinţă,
A plecat atunci, smerit,
Însă David prin credinţă
Domnului i-a mulţumit.

Şi alcătuind cântarea,
El i-a zis Lui Dumnezeu:
"Doamne-n bunătatea-Ţi mare
M-ai scăpat de omul rău."

Dacă până şi vrăjmaşul
Lui David a declarat:
"Tu eşti mai bun decât mine,
Căci viaţa mi-ai cruţat!"

Cel cu inimă curată,
Cel ales de Dumnezeu,
El se teme-ntotdeauna
Ca să facă cuiva rău.

Căci Isus iubea vrăjmaşii,
Pentru ei El s-a rugat,
La iubire şi iertare
Şi pe noi El ne-a chemat.

Numai "Saul" urmăreşte
Pe ai Domnului copii,
Şi într-una-i prigoneşte
Cu dorinţa de-a domni.

Împăratul plin de sine,
Plin de îngâmfarea lui,
Nu mai vrea să mai asculte
De Cuvântul Domnului.

David era luptătorul
Ce l-a-nvins pe Goliat.
Din el s-a născut Păstorul
Care ne-a răscumpărat.

Amin