David si Absalon

Pe munte-n sus plangand si trist
Si cu inima arsa
Urca-nparatul urmarit
De fiul lui din casa

De Absalon copil iubit
Iertat -dar nu o data
Insa-n mandrie rezvratit
Uitand iertarea data

Prietenii cu vorba lor
Zambetul de trufie
Au reusit pe Absalon
Sa-l umple de manie

Uitand de harul cel avut
Belsugul cel din casa
S-ajunga inparat a vrut
Dorinta blestemata

Dar David tot urca in sus
Varsand lacrimi amare
Striga la Domnul ce la uns
Sa-l scape de-ncercare

Si Dumnezeu lui ia raspuns
Insa cu-n pret prea mare
Caci Absalon a fost rapus
Si a sfarsit prin moarte

Ca David si-astazi inca multi
Alearga inspre munte
Din urma ei sant urmariti
Nu pot ca sa mai lupte

Dusmanii stau si azi la porti
Cu arcurile-ntinse
Ne-ngrijoreaz-acum pe toti
Faclii straine-aprinse

Privind la David si-Absalon
Cu-a lor poveste trista
Strigam inspre cerescul Domn
Si spunem -Fie-ti mila

N-am vrea un pret atat de greu
Ci-n dragostea-ti divina
Dorim sa fim legati mereu
Cu pacea cea sublima

Sa nu sfarsim strapunsi in piept
De sulite straine
Ci cantarimd tot ce e drept
Sa ii dam pretuire