Dau azi norii la o parte

Dau azi norii la o parte, ca să las vreau un cuvânt, te-am ales să-mi fii mireasă, tu popor de legământ,
Însă stai ades prin vale, pe o margine de drum, te-am văzut... și vin la tine, vreau să îți vorbesc acum.

Îndoiala-ți stă în față, neputința te-a cuprins, teama zilelor de mâine, azi poporule te-a-nvins,
Întristarea te apasă, căci mereu ești întristat, uiți de-a Mea făgăduință, pentru tine ce-am lăsat.

Necredința-ți dă târcoale, ea spărturi azi a găsit, a intrat... îmbracă inimi, nu mai bat... s-au împietrit,
Însă-n îndurarea-mi mare, Eu și astăzi voi striga, tu trezește-te în grabă și ascultă vocea Mea.

Candela îți este goala, clătinat ești și de vânt, și de vestea de războaie, ce se-aude pe pământ,
Grija haina îți pătează, însă Eu aș vrea să fii, ca mireasa cea aleasă, vrednică de veșnicii.

Tu ridică-te îndată, sunt la ușă... iată vin, pregăteșe-te mireasă, chiar de-i zborul un suspin,
Urma Mea să-ți fie calea, care stă în fața ta, ca să mă-ntâlnesti pe Mine, doar pe ea tu vei putea.

Doar prin văi găsi-vei harul, astăzi nu le ocoli, stai smerit și-ndură greul, să te pot Eu mântui,
Tu popor... asculta-mi glasul, în curând Eu voi tăcea, nu-ți voi auzi strigarea, preatârziu va apărea.

Iată azi... mai ai o șansă, grabnic sa te pocăiești, slava, cerul, veșnicia, vreau ca să le moștenești,
Nu mai zăbovi o clipă, grabnic fii popor pe drum, sa găsești neprihănirea... nu de mâine... de acum.

Să nu treci cu nepăsare, astăzi peste-al Meu cuvânt, ia aminte la strigare, nu sunt om... Eu sunt un sfânt,
Luptă... rabdă... pân-la capăt, Eu putere îti voi da, și atunci când vine greul, tu popor nu renunța.

Ți-am lăsat astăzi cuvântul, însă tu poți să alegi, suferința pentru Mine? , sau plăcutele poteci,
Tu alegi... moartea sau viața, ce-i ușor sau ce e greu, îți alegi tu veșnicia, iadul? ... sau... unde sunt Eu.
Amin