Daţi-mi o haină

Aud un glas de înger
Străfulgerând pământul:
„Încă puţină vreme şi Domnul va veni!”
Sufletul mi l-am privit îngrozit
Întrebându-mă
În ce veșmânt pe Domnul voi primi?...

Strigând
Am prins s-alerg pe drumurile lumii:
Daţi-mi o haină!

Şi meşterii omenirii
Ieşiră la porţi cu haine, mulţime,
Dar fiecare veșmânt ce mi se-ntinde
E-o falsă splendoare
Ce-ascunde o zdreanţă
Şi îngerul vestind venirea lui Isus
L-aud tot mai aproape
Doar câțiva paşi mai are Domnul
Pân' la mine
Zăresc printre lacrimi de nevrednicie
Minunea zilei Lui de lumină
Iar haina ce-o port
E încă din ce în ce mai murdară.
Daţi-mi o haină!

Să m-ascund în suflet
Şi să mi-o ţes acolo
Dar sufletul îmi e pustiu
Şi-o haină cu care să-L întâmpin
Pe Domnul
Încă nu am, încă nu ştiu...
Prietenii-au fugit
Vrăjmaşii râd de mine
Dar tot mai strig şi tot mai plâng
Şi tot mai sper…

Când... iată îngerul
Acelaşi înger îmi arată
O cale către cruce şi-mi zice:
Este acolo un veșmânt,
Veșmântul lui Isus,
Ce n-a fost rupt.
Ostaşul roman îngrozit a fugit
Şi a lăsat acolo veșmântul Lui
Întreg
Căzut la sorţi
Ostaşul roman...

Dar cine-i ostaşul roman?...
Nu-s oare eu?...

Şi-alerg sângerând
Cum trebuia s-alerg la răstignirea Lui
Şi iată-mă ajuns lângă cruce
Dar e veșmântul Lui,
Al Celui ce vine
E cel de care eu L-am dezbrăcat
Isus mi l-a lăsat aici la cruce
Şi l-a luat pe-al meu
E prea nemeritat
Şi iată crucea mă priveşte...
Şi dacă nu... unde să plec...
Şi unde să m-ascund?...

Dar îngerul îmi spune iar:
Orice veșmânt pătat
Este spălat în sângele lui Isus
Pe cruce vărsat
În sângele Celui ce vine!
Şi dezbrăcându-mi haina cea murdară
M-a îmbrăcat cu haina jertfei Sale
Şi lângă cruce stau
Şi plâng de bucurie
Şi îngerul l-aud din nou
Strigând în cele patru zări:
"Încă puţină vreme
Şi Domnul va să vie!"

Iar eu
În genunchi mă ridic
Spre lacrima lumii
Strigând bucuria salvării.
Dacă mai este cineva ce caută o haină
Pentru marea întâlnire cu Domnul
Ce vine...
Să urce la cruce
Aici veșmântul jertfei Sale
aşteaptă pe oricine.