Darul Vietii

Darul vietii

Nepătrunsă mi se pare calea pană-n ceruri sus,
Plină e cu multe piedici şi îngustă e de dus,
Are aşa de multe lucruri care trebuie lăsate
Şi să nu priveşti în lume la ispitele aflate.

Şi îţi trebuie o bună călăuză să găseşti
Pe cărarea ce te duce pană-n slăvile cereşti.
Da-nceputul... a fost jalnic şi era de necrezut,
Primii doi pe această cale la examen au căzut.

Căci Adam a fost el omul ce-a pierdut raiul ştiut
Şi cand Domnul îl văzuse, supărat, pe el l-a dus,
Pe pămînt ca să trudească pentru restul zilelor
Pentru apă,pentru hrană şi ce-a fi în viitor.

A pierdut Adam şi Eva darul cel mai minunat,
De la bunul Dumnezeu cu credinţă arătat.
Şi viaţa cea eternă ce era cununa lor
Le-a luat-o pentru veci că au fost neascultători.

Îndoielnici şi chiar sceptici au păşit cu ne-ascultare,
N-au putut să ţină stransă voia Tatălui cel mare.
Şi apoi cand se iviră şi au mers prin vant şi ploaie,
Pe pămant prin aspra vreme multe au fost să ii despoaie.

Şi s-au ostenit zadarnic cu regrete şi-nchinări,
Strigand parcă de iertare că au fost neascultători.

Au pierdut Darul Vieţii şi-a rămas doar un mister,
Sta ascuns de atunci cu grijă şi păzit acolo-n cer.
În şansa dată pentru viaţă au avut eterna lege
Însă dintr-o neveghere le-a fost dat ca să-i dezlege.

Darul vieţii fără plată care cădea peste om,
A fost pus sub semnul crucii sigiland eternul pom.
Două săbii jucăuşe doi îngeri străjeri au fost,
Puşi ca să ţină pe tuşe omul ce căzuse los.




II

Darul Vieţii rupt din suflet se zbătea în Cel prea sfant,
Şi cerea eliberare să coboare pe pămant.
Ori şi unde era firea, şarpele şi omenirea,
Parcă s-a făcut menirea să aducă nimicirea.

Şi privind spre slăvi măiastre, spre eternele splendori,
Alte lumi şi alte astre negînditele valori,
Nimic nu păru mai vrednic şi plăcut în prima eră,
Totul părea foarte greu pentru om într-o măsură,

Căci trudea bătut de vant, aplecat înspre pietroaie,
Să-şi cîştige hrana lui şi a familiei cu sudoare.
Eva în dureri muncită avea plata cuvenită
Ei i-a stat şarpele-n faţă ascultand a lui povaţă.

Dar în sus privea adesea că ştia ce a pierdut,
Locuia printre suspine şi-n durere a nscut.
N-avea timp de pomenire că în lucru se-ntrecea,
Cu copiii şi cu casa ,multe treburi ea făcea.

Nu avea ajutorare, nici un semn ceva de sus,
Vina ei era prea mare nefăcand ce i s-a spus.
De atunci încoace omul are langă el ispita,
Şi de nu e o femeie, va veni ea potrivita.

III

Fără Darul Vieţii dat din a Duhului putere
Nu era nimica vrednic de a privi în omenire.
Nimic nu-ncanta privirea totul părea blestemat,
Şi norii şi chiar lumina să îi piardă s-au aflat.

Fulgere tunet şi vanturi tot ce era de temut,
Au întampinat mereu oamenii la început.
Dar ceva bătea năvalnic şi nestăvilit se pare,
Cel etern căuta o uşă ca să-i zică îndurare.

Cu privelişti de oprire stabilit ca drept căzut,
El,Tatăl avea o fire ce nicicand nu ai văzut.
DRAGOSTEA de şti ce-i asta, era dar al Său veşmant,
Şi din el rupse o rază şi-o trimise pe pămant.

Să-ncălzească biata fică a pămîntului de jos.
Şi să uşureze munca lui Adam omul pletos.
Şi din zarea purpurie au primit căldura-n dar,
Au văzut că este bună şi la hrană şi hotar,

Şi apoi gandind statornic bunul nostru Dumnezeu,
A deschis o Carte mare scrisă sus în cerul Său,

Era scrisă doar o frază şi aştepta ce o să vină,
Avea pusă o dorinţă,din dragostea de sus divină,
Ca preţ de răscumpărare pentru omul păcătos.
S-a sculat in fine, Domnul, Fiul Său ,Isus Cristos.

Să-mplinească a Lui dorinţă,că ştia de tot ce -a fost,
Şi să facă iar o scară, să-i conducă sus de jos.
Peste vremi aduse jertfa,farul lăsat pe pămant,
Ca să lumineze calea celor care vin curand.

Şi lumina să îi ducă sus mai sus de stele-n zare,
Unde Tatăl stă şi aşteaptă să înceapă o sărbătoare.
Să sfarşească începutul- sus a fost –iar sus va fi.
În a şaptea zi pecetea va sorti ai Săi copii.

Şi-i va duce langă pomul cel atat de aşteptat
Le-a da Darul Vieţii sfinte celor ce s-au împăcat
Cu Tatăl în marea jertfă în Domnul Isus Cristos,
Vor fi pururea în slavă cum dorit-au ei de jos.

Vrei să fi şi tu acolo?Darul Vieţii stă în faţă,
Domnul Isus îl aduce celor ce-l doresc în viaţă.
Dar divin ce însoţeşte omul pînă la apus,
Dă tărie şi putere şi se cheamă doar ISUS.

Vrei să-l dobîndeşti ?statornic să rămîi pe această cale,
Nu e mult şi va apare,Domnul Isus in graba mare.

AMIN.