Darul Tău ceresc

Darul Tău ceresc Isuse, este cel mai minunat,
Bucuria mântuirii care nouă-n dar ne-ai dat,
Nici sub lună nici sub soare, nu-i nimic mai prețios,
Decât harul ce mai curge, în iubirea Ta Hristos.

Este-o mare bucurie, când pe Tine te-ntâlnim,
Și în văi, și în cuptoare, dar și-n valuri care vin,
Bucuria margini n-are, căci Tu ești un infinit,
Și ce-i infinit Isuse, este fără de sfârșit.

Este minunată vremea, petrecută ce-i în doi,
Când nimic nu se mai luptă, să se pună între noi,
Când eu simt a Ta căldură, când mă strângi la pieptul Tău,
Este minunat căci Doamne, suntem numai Tu... și eu.

Dar și-atunci... în miez de noapte, când Tu vise împlinești,
Când dai norii la o parte, și-nspre mine iar privești,
Chiar de este clipa-n noapte, este-atât de luminos,
Căci prezența Ta divină, mi-e lumină sfânt Hristos.

Mi-e lumină pe cărare, umbre negre când apar,
Când Tu strălucești Isuse, ele toate-atunci dispar,
Nu mi-e teamă de-ntuneric, știu că-n el și Tu vei fi,
Căci mi-ai spus odată Doamne, că nu mă vei părăsi.

Nu mă lași Tu niciodată, simt mereu prezența Ta,
Peste tot mă însoțește, este călăuza mea,
Și în vale, și pe mare, și în zâmbet, și-n suspin,
Ea îmi este fericire, și în toate mi-e alin.

Viața mea este-o comoară, de când eu te am în ea,
Să trăiesc fără de Tine, niciodată n-aș mai vrea,
Pentru Tine-ntotdeauna-n piept azi inima îmi bate,
Căci te simte doar pe Tine, lângă ea... mereu aproape.

Să nu pleci de lângă mine, scumpul meu Tu niciodată,
De Tu pleci... nu am nici Mamă, nu voi mai avea nici Tata,
Cum ai fost și până astăzi, eu te rog... așa ramai,
Căci eu te iubesc întruna, doar ca-n dragostea dintâi.