DARUL IUBIRII

Te iubesc atât de mult,
Încât din nemurire,
Am coborât jos pe pământ
Ca să-ţi dau de ştire:
Pentru păcatul tău, născut
Din a Evei coapsă,
Cerescul Tată a cerut
Moartea, ca pedeapsă.
Dar dragostea ce Eu ţi-o port,
De eşti bun sau rău,
M-a făcut ca să plătesc
Eu în locul tău.
Pe drumul suferinţei
Eu crucea ţi-am purtat,
Batjocorit şi singur,
În marea de păcat.
La Golgota, pe cruce,
Am suportat calvarul,
Dar dragostea din suflet
Mi-a îndulcit amarul.
Să ştii: acum eşti liber
Ca să-ţi alegi destinul.
Dulce ca şi mierea,
Amar ca şi pelinul.
Ţi-am pus acum în faţă
Şi binecuvintarea
Şi-ntunecat, blestemul,
Ca să le-auzi chemarea.
Ţi-am spus: alege viaţa
Ca să traiesti în pace!
De vrei pecetea morţii,
Eu nu mai am ce-ţi face.
Alege-ţi veşnicia
Alături de Părinte!
Trăieşte în Lumina
Născută dinainte!
Tu nu eşti fiu al nopţii
Ce vrea sa te strivească.
Eşti fiu al bucuriei
În matca ta firească.
Ţi-am dat în dar iertarea.
Întinde braţul tău.
E darul fără plată
Făcut de Dumnezeu!