Darul cincizecimii

De când ai zis: "Lumină să se facă!"
Şi-n jurul meu lumină s-a făcut,
Cunosc întâia zi dintr-o viaţă
Şi-ntâiul pas pe drumul început.

Cunosc de-atunci iubirea Ta cerească
Cunosc noianul Tău de îndurări,
Purtarea Ta de grijă, părintească,
Şi harul ce-l primesc din patru zări.

Cunosc cum ai lăsat aici în lume
Pe Fiul Tău să moară-n locul meu...
Cum... viu din morţi, chematu-m-a pe nume
Şi cum de-atunci, eu sunt copilul Tău.

Ca unui fiu, arvuna moştenirii,
Părinte bun, mi-ai dat-o pe pământ...
Tu, minunata Ta făgăduinţă,
Pecetluit-o-ai cu Duhul Sfânt.

În Duhul Tău eu am călăuzire,
Şi "foc nestins" pe vatra de altar,
Izvor de mângâiere şi putere,
Şi apa vie ce mi-o dai în dar.

Prin Duhul Sfânt fac explorarea sfântă
A ţărmului ceresc făgăduit,
Sunt fericit şi inima mea cântă
De dragostea cu care m-ai iubit.

Aş vrea să-Ţi mulţumesc, iubit Părinte,
de Darul Cincizecimilor, nespus!
De toate revărsările preasfinte,
Ce se-mplinesc de-atuncea în Isus.

Îţi simt mireasma sărbătorii
Şi "focul viu" în flăcări pe altar,
Mă plec aşa ca dimineaţa zorii
Naintea soarelui ce vine iar.

Mă plec să-Ţi mulţumesc din suflet Doamne
Căci dup-aproape două mii de ani
Trăiesc şi eu fiorul Cincizecimii...
Precum ai zis - nu ne-ai lăsat orfani!

"Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru
copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe
acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul,
Dumnezeul nostru".
Fapte, 2.30

Darul cincizecimii
de Emil Bulgăr
resursa: revista Cuvântul Adevărului