Dăruire

De ai o pâine pe masă,
Și altul n-are nici un colț,
Împarte-o fără de ezitare,
Că dragostea nu cere preț.

De ai primit un dar din ceruri,
Nu-l ține doar pentru al tău folos;
Fă-l izvor de mângâiere,
Spre slava Domnului Hristos.

Nu trece surd la glasul celui
Ce poartă lacrimi și suspin;
O mână-ntinsă cu iubire
Aprinde iarăși un destin.

Nu judeca, ci fii lumină,
Nu osândi, ci fii alin;
Că Domnul cercetează inima,
Nu fața omului străin.

Sunt multe răni ascunse-n lume,
Pe care nimeni nu le știe;
Dar o iubire dăruită
Le poate da din nou tărie.

Când faci un bine în tăcere,
Nu căuta răsplată jos;
Că Tatăl vede orice faptă
Și-o scrie-n cartea lui Hristos.

Iar când vei sta în fața slavei,
Cu tot ce-ai semănat în drum,
Vei înțelege că iubirea
A fost comoara cea de-acum.

De-aceea, frate, nu uita:
Trăiește spre folosul altuia;
Că mâna care dă cu dragoste
Va fi umplută de Dumnezeu.