Dărnicia

Când faci un bine unui copilaș,
Când simți alături cu cel încercat,
Sau poate, când îmbraci un copilaș
Ce-a rămas gol, când totul e 'necat
Și dus de ape și e disperat,
Sau poate de păriți abandonat.
Atunci când de-o nevoie ai știut,
De-ai complectat și-un bine ai făcut,
Sau când pe un sărac l-ai ajutat,
Să știi, pe Domnul L-ai împrumutat!

Să nu te scuzi , că tu nu ești bogat.
Dă partea Domnului, din ce ți-a dat!
Tu ai, că de la El tu ai primit:
Viață, sănătate, sau nu ești mulțumit?
Că ani de-a rândul, grija ți-a purtat,
N-ai fost lipsit, flămând, abandonat.

Când ai strigat spre Domnul, nu te-a ascultat?
A fost nepăsător când L-ai chemat?
Aceeași dragoste ce El ți-a arătat,
Și tu o datorezi neâncetat.
Căci darul tău e-o jertfă primită,
Ce răspândește un miros plăcut,
Mireazmă ce spre Dumnezeu se-ndreaptă,
Pe-altarul Său, când binele-ai făcut.