DANIEL ŞI BELŞAŢAR

DANIEL ŞI BELŞAŢAR


Răscolind vechile cronici, despre neamul cel ales,
poţi afla comori ascunse care în Cuvânt se ţes.
În albumul omenirii sunt atâtea amintiri,
despre oamenii credinţei, ce-au ajuns slăviţi martiri.

Au pierit culturi şi neamuri şi armate de oţel.
S-au nălţat cetăţi semeţe şi s-au prăbuşit la fel.
Căci sub soarele acesta totul este trecător,
iar în lume fericirea nu-i decât un palid nor.

După ce zidise totul, Domnul l-a creat pe om
punând taină lângă taină şi atom lângă atom.
Era plin de frumuseţe Raiu-ntâiului Adam:
flori şi pomi cu zeci de fructe ce se legănau pe ram.

Dar venind vicleanul şarpe cu glas dulce, blând, mieros,
a ieşit Adam din calea ascultării de Hristos.
Şi a fost gonit pe dată omul neascultător,
spre a pribegi departe de Înaltu-i Creator.

Chiar poporul Cărţii Sfinte, Israelul cel iubit,
de la Tora ce-o primise cât de mult s-a rătăcit.
De aceea, nici pedeapsa cerului n-a-ntârziat.
De mai multe ori prin lume Iahve i-a împrăştiat.

Şi profeţii cu durere-au scris mesajul cel divin.
Ei au ascultat de Domnul chiar pe un pământ străin.
Daniel dus în robie în credinţă a rămas,
când în viaţa lui venise tristul încercării ceas.

El primi înţelepciunea ce-ntrecea orice haldeu.
De aceea împăratul L-a slăvit pe Dumnezeu.
Iar când suveranul falnic Templul sfânt l-a profanat,
a recunoscut în urmă că Cel Sfânt e Împărat.

El ridică-mpărăţia şi tot El o dă cui vrea.
Şi când El lucrează, nimeni împotrivă nu-I va sta.
Pe cântarul Lui pământul n-are nici măcar un gram.
Stăpânirea Lui cerească dăinuie din neam în neam.

*
Într-o zi de sărbătoare Belşaţar voios a dat
o petrecere cu masă, pentru cei mai mari din Sfat.
Şi băură vinuri multe cu parfum de nedescris.
Dar în cheful cel mai mare împăratul a trimis

să se-aducă de îndată, cu un gând atât de rău
vasele de aur, sfinte, răpite de tatăl său.
Şi, pornind cu mare fală laudele către zei,
au cântat cu glasuri aspre şi-au gemut ca nişte lei.

Dar deodată împăratul cu-al său chip îngălbenit,
observă pe un perete un miracol negrăit.
Nişte degete de mână să aştearnă se grăbesc
un mesaj venit din ceruri în palatu-mpărătesc.

S-a-ntrerupt atunci ospăţul şi cântarea li s-a stins.
Împăratul de uimire şi de spaimă-a fost învins.
El strigă în gura mare toţi să-i vină-n ajutor:
astrologii şi haldeii şi-nţelepţii din Sobor.

"Cel ce va citi îndată textul sacru răspicat,
va primi răsplată mare: va fi-al treilea în regat!"
Însă nimeni din aceia nu putură tâlcui
scrierea necunoscută, nici măcar a o citi.

Şi o nouă spaimă-l trece pe-mpăratul furios.
Dar împărăteasa intră şi-l anunţă maiestuos:
"Veşnic să trăieşti în pace, împărate, soţul meu!
Nu fi tulburat ci află că există un iudeu

cu o mare-nţelepciune, precum nimeni n-a mai fost
în ştiinţa tălmăcirii ca să afle-al tainei rost.
S-au găsit la el lumină, duh înalt şi văzul clar.
Şi l-a pus în mare cinste însuşi Nebucadneţar.

Cheamă-l dar, cu mare grabă pe-nţeleptul Daniel!
Şi-ţi va lămuri misterul prin priceperea din el."
Împăratul dă porunca. Daniel este adus.
"Am aflat că ai lumină şi pricepere de Sus!

Iată colo pe perete un mesaj neaşteptat
scris de-o mână nevăzută care mult m-a tulburat.
Am chemat din tot regatul pe toţi înţelepţii mei
scrierea să mi-o citească, să-mi dea tâlcuirea ei.

N-a fost nimenea în stare să-mi dezlege-acest mister.
Dacă tu-mi vei da răspunsul aşteptat pe care-l sper,
vei fi răsplătit cu aur. Haine scumpe îţi voi da.
Şi-n a mea împărăţie pe al treilea loc vei sta."

Cu o faţă îngerească Daniel dădu răspuns,
ce venea ca o săgeată: Belşaţar părea străpuns.
"Ţine-ţi darurile tale! Totuşi eu îţi voi citi
scrierea neînţeleasă spre-a o şi destăinui.

Deci ascultă, împărate! Dumnezeul cel Preasfânt,
care cârmuieşte totul şi în cer şi pe pământ
dărui putere mare tatălui tău prea slăvit
şi putere-mpărătească cum nu s-a mai întâlnit,

pentru care tot pământul tremura 'naintea lui,
căci el hotăra destinul pentru viaţa orişicui.
Dar în ziua când mândria inima lui i-a furat,
de pe tronu-i plin de fală, Dumnezeu l-a aruncat.

A fost izgonit din lume până când recunoscu
stăpânirea Lui divină care toate-i le dădu.
Însă tu plin de-ngâmfare, tu născut din coapsa lui,
deşi ai ştiut acestea, n-ai dat slavă Domnului.

Ai luat vasele sfinte şi-aţi băut cu ele vin.
De-nchinare idolească sufletul vă era plin.
N-ai slăvit pe Cel ce ţine duhul tău în mâna Sa,
care îţi cunoaşte viaţa şi tot ce ascunzi în ea.

De aceea El trimis-a scrisul care te-a uimit.
Iată: "Numărat, numărat, cântărit şi împărţit!"
"Numărat" îţi spune ţie că domnia ta de-acum
e ajunsă pân la capăt şi se va preface-n scrum.

"Cântărit" îţi aminteşte de-un cântar nemuritor,
al Aceluia ce astăzi te-a găsit mult prea uşor.
"Împărţit" este cuvântul pentru-mpărăţia ta,
ce va fi azi cucerită şi-mpărţită altora!"

Daniel primi răsplata pentru graiul cel ascuns.
Belşaţar în noaptea-aceea fu de sabie străpuns.
Iată cum se împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu.
Lumea trece, El rămâne şi e neclintit mereu.

*
Tu ce-asculţi aceste toate şi rămâi pe gânduri dus,
viaţa ta fără credinţă e o cale spre apus.
Domnu-ţi spune azi şi ţie: "Pregăteşte-te de-acum,
căci nu ştii momentu-n care se sfârşeşte-al vieţii drum!

Vine ziua Judecăţii când Cel Sfânt va cântări.
Tu întreabă-te chiar astăzi: "Oare cum mă va găsi ?"
De-ai primit şi tu talanţii, însă n-ai lucrat de loc,
Domnul va striga: "Luaţi-l şi să-l aruncaţi în foc!

Iar talanţii-aceia daţi-i celui care mai avea!"
Cei ce pe pământ dau roade sus în cer s-or bucura.
Ei vor fi în cer Mireasă lângă Mirele Isus,
ce-a răbdat osânda morţii, ca blestem pe cruce sus.

Dacă vrei şi tu salvarea din impasul cel mai greu,
te întoarce cât mai grabnic la Fiul lui Dumnezeu.
Iar de L-ai primit în viaţă şi te-a biruit Satan,
strigă-L pe Isus în rugă: El te duce la liman.

Cercetează-ţi bine viaţa, orice faptă care-o faci.
Dacă porţi în suflet ceartă caută să te împaci.
Domnul îţi oferă harul să te-ntorci la El smerit,
să-I predai Lui viaţa toată să fii veşnic fericit.