Dacă vrei să n-ai necazuri

Dacă vrei să n-ai necazuri,
Spune lumii doar ce-i place,
Spune oamenilor fleacuri
Și-atunci poți ca să te bucuri,
O să ai în lume pace,
Nimenea n-o să te-atace.

Dar dac-aperi adevărul
Și spui vorbe apăsate,
Să te-aștepți la prigonire,
La dispreț și la lovire
Că-ți va face lumea parte
De dureri și lacrimi, frate.

Mai ales, cel ce nu știe
Se grăbește să răspundă,
Singur se aruncă-n cursă.
Și-astfel tocmai el nu-și lasă
Neștiința să se-ascundă,
Că prostia îl inundă.

Cusururile par virtuți
Între ai tăi, nu-ntre străini;
În gura celor pricepuți,
Nu pe limba celor mulți.
Virtuțile par slăbiciuni
În gură la flecari nebuni.

Casa-n care doar se cântă
Și se bea, și desfrânează,
În curând, ori se aprinde,
Ori acelui rău se vinde.
Și de vânt ea se ruinează,
Dacă omul nu veghează.

Cel flecar e totdeauna
Și un bârfitor urât.
Orișiunde vezi c-apare,
Ocolește-l pe cărare,
Fugi de el numaidecât,
Nu te lăsa biruit.
Amin.
(Miercuri, 27 ianuarie 2021)