Dacă stai la poala crucii

Dacă stai la poala crucii lui Hristos tu zi de zi,
Lupta cu cel rău pe cale, vei putea a birui,
Dacă inima ți-e plină, de iubire Lui mereu,
Își va-ntinde Domnul mâna, când îți va fi cel mai greu.

Dacă ai a ta privire, numai către infinit,
Nu vei fi răpus vre-o dată, nu vei fi nici biruit,
Căci de-acolo tu putere, vei primi neâncetat,
Ca să poți urca o treaptă, fără a fi clătinat.

De rămâi în ascultare, vei primi și ajutor,
Să nu fii printre aceia, care astăzi doar cobor,
Ascultarea este-o jertfă, ce-i de un miros plăcut,
Cel în ea care rămâne, e de Domnul cunoscut.

De slujești cu dăruire, vremea grea va rămânea,
Doar în urma ta în luptă, oricât lupt-ar fi de grea,
Dragostea are mirosul, locului ceresc... divin,
Unde e mereu iubire, nu e loc pentru suspin.

Iar dacă îți este pasul, spre cerescul loc mereu,
Lăudând marea lucrare, ce-a facut-o Dumnezeu,
Îți va netezi El calea, să înaintezi ușor,
Chiar și-atunci când iarăși bate, vântul aducând vre-un nor.

Căci acei ce au în toate-asemănarea lui Hristos,
Când va reveni din slavă, ei nu vor rămâne jos,
Lor El le va face parte, de acele veșnicii,
Goale de amărăciune, și de clipele pustii.