Dacă n-aş avea dragoste...

Chiar dacă aş trece peste valuri liniştită
Şi n-aş vedea, cu spaimă, marea îmbulzită,
Chiar dacă ar fi limpede tot ce fac şi tot ce zic,
Dacă n-aş avea dragoste, nu mi-ar folosi la nimic.

Chiar dacă aş avea parte de multă prietenie
Care să se ridice la număr cât o mie,
Chiar dacă aş privi, fără piedici, fără vrăşmaşi, ’nainte,
Dacă n-aş avea dragoste, n-aş putea trăi fierbinte.

Chiar dacă aş vedea bogăţia către mine suind,
Tot mai puternică să stau – privind,
Chiar dacă sărăcia n-aş putea s-o găsesc,
Dacă n-aş avea dragoste, degeaba ar urma să păşesc.

Chiar dacă aş putea să privesc departe – peste hotare
La nesfârşit cu o dulce desfătare,
Chiar dacă aş fi nedespărţită de şuvoaiele luminii,
Dacă n-aş avea dragoste, m-ar prinde sudoarea ruginii.

Chiar dacă n-aş afla, niciodată, ce-i răutatea
Şi aş purta pe umeri doar bunătatea,
Chiar dacă n-aş pricepe ce-i minciuna,
Dacă n-aş avea dragoste, toate mi-ar fi tot una.

Chiar dacă aş cunoaşte o întreagă ştiinţă
Şi aş uimi lumea prin a mea cunoştinţă,
Chiar dacă aş avea înţelepciunea ca dar,
Dacă n-aş avea dragoste, ar fi totul în zadar.

Chiar dacă aş fi găsită, oriunde, cinstită,
Cu mâinile curate şi o inimă-ncălzită,
Chiar dacă fiecare faptă ar fi un tămăduitor balsam,
Dacă n-aş avea dragoste, ar fi doar o dovadă măreaţă de calm.

Chiar dacă mi-aş împărţi întreaga avere
Pentru hrana săracilor, cu multă plăcere,
Chiar dacă vântul dărniciei s-ar strânge-n mine viu,
Dacă n-aş avea dragoste, s-ar duce toate în pustiu.

Chiar dacă aş deţine controlul în tot ce-i pământesc
Şi cele mai frumoase zile, de-ar fi să primesc,
Chiar dacă mi-aş lua singură viaţa în mână,
Dacă n-aş avea dragoste, n-aş fi pe nimic stăpână.

Chiar dacă aş fi ferită de suferinţă şi durere
Având ulciorul, până la refugiu, plin cu miere,
Chiar dacă nefericirea m-ar lovi foarte rar,
Dacă n-aş avea dragoste, aş fi lipsită de har.

Chiar dacă m-aş înălţa cu fiinţa mea – împlinită
Ca soarele de mii de ori mai strălucită,
Chiar dacă m-aş vedea purtând armură de luptătoare,
Dacă n-aş avea dragoste, n-aş vedea moartea - învingătoare.

Chiar dacă tot mai multe succese s-ar strânge
Şi, niciodată, nu le-aş putea pierde, nu s-ar frânge,
Chiar dacă m-aş ridica mândră, ţinând capul sus,
Dacă n-aş avea dragoste, aş fi aproape de apus.

Chiar dacă m-aş îndrepta înspre o veşnică pace
Şi n-aş cunoaşte războiul cum se face,
Chiar dacă aş da o educaţie bună la urmaşi,
Dacă n-aş avea dragoste, aş creşte doar ucigaşi.

Chiar dacă nu mi-ar fi sortit să fiu îngropată
Şi nu aş cunoaşte moartea niciodată,
Chiar dacă nemurirea ar fi în mine adunată,
Dacă n-aş avea dragoste, la ce mi-ar folosi viaţa toată?!

Chiar dacă mi-ar fi cât un munte credinţa
Şi, cu tenacitate, de-aş urmări să aflu zilnic pocăinţa,
Chiar dacă în ascultare supusă m-aş fi născut,
Dacă n-aş avea dragoste, m-aş îndrepta spre-un drum necunoscut.

Chiar dacă aş spune că Cerul e un lucru sfânt
Şi prin nădejde şi credinţă de-aş merge să cânt,
Chiar dacă aş fi plină de fapte demne, care să se vadă
Dacă n-aş avea dragoste, aş fi a întunericului pradă.

Chiar dacă aş crede că n-am pentru ce să fiu pedepsită
Şi m-aş gândi, cu dor nespus, c-am să fiu răsplătită,
Chiar dacă aş presupune că am o chemare,
Dacă n-aş avea dragoste, aş fi în pierzare.

Chiar dacă aş considera că faptele mele sunt de seamă
Şi aş putea să privesc, înspre Cer, fără teamă,
Chiar dacă nu m-aş îmbrăca, nicicând, cu ură,
Dacă n-aş avea dragoste, aş sfârşi în locul cu multă căldură.

Chiar dacă mi-aş ţine ochiul treaz,
Mereu, mai atentă, cu sufletul viteaz,
Chiar dacă aş spera s-ajung, Acasă, cu drag,
Dacă n-aş avea dragoste, n-aş ridica al mântuirii steag.

Chiar dacă ar fi să străbat un drum lung,
Prin dragoste... ştiu unde ajung,
Chiar dacă pare a fi un loc necunoscut,
Dacă n-aş avea dragoste, n-aş crede într-un nou început.