DAC-AR FI...

DAC-AR FI...

Dac-ar fi sa mi Te-nchipui,
Cum erai Tu pe pamant,
N-as avea imagini multe,
M-ar stapani doar un gand:

Te-as vedea tot printre gloate
De umili si de saraci,
Vindecand, iertand pacate
Fericiti voind sa-i faci.

Ti-as fi alergat –nainte
Ca Zacheu, prin praf si soare,
Ca sa-Ti vad, macar o clipa
Fata Ta surazatoare.

Te-as fi luat la mine-acasa,
Cum Te-ai dus in Betania
Si te-as fi poftit la masa,
Ca si Marta si Maria.

Te-as fi asteptat ca Lazar,
Cand zacea rapus de boala.
Chiar legat, cu mii de lanturi,
Tot as fi iesit afara

Cand Iti auzeam chemarea
Clara si poruncitoare
Care biruie si moartea,
Boldu-i poate sa-l doboare.

Si-as fi plans, ca si Maria,
Langa sfintele-Ti picioare
Si le-as fi spalat ca si ea,
Tot cu lacrime amare.

Si de n-as fi avut vasul
Scump, cu mir de nard curat,
L-as fi luat pe cel din suflet
Si-n dor aprins, l-as fi spart.

Iar de-as fi-nteles iubirea
As fi stat macar un pic
Si Ti-as fi sorbit privirea
Ca baiatul-ucenic,

Pe care-l iubeai atata
Si-l tineai la sanul Tau.
I-as fi soptit: " Doar o clipa
Lasa-ma sa stau si eu!"

Si-as fi plans, la tronul crucii
Cu acei ce Te-au iubit
De-as fi fost si eu atuncea,
Nici nu Te-as fi parasit!

Si-as fi alergat in zorii
Zilei, la mormant si-as fi strigat
Cum au strigat ucenicii:
"DOMNUL NOSTRU A-NVIAT!

Toate-acestea, scump Isus
As fi vrut si eu sa fac,
Insa de furtuni distrus,
Zac la margine de veac.

Cum era samariteanul
Spre care Te-ai aplecat
M-a zdrobit, m-a frant vicleanul
De talhar, totul mi-a luat.

Iata ce-am facut din toate
Cat de multe mi-am dorit!
Daca nu veneai, Tu, Doamne,
As fi murit parasit.

Dar o vorba minunata
Astazi mi-ai rostit si mie:
"Scoala, inima zdrobita,
Ti-am adus azi bucurie,

Si-am venit sa-ti curat rana,
Sa-ti pun untdelemn si vin,
Sa te duc pe-asin pe calea
Spre Noul Ierusalim.

Caci Eu am venit sa vindec
Pe acei ce sunt zdrobiti
Pe cei intristati sa-i mangai,
Sa-i ridic pe cei loviti.

Haina laudei, a iubirii
In loc de plans sa le-aduc
Terebinti ai neprihanirii
Pentru slava Mea sa-i fac".