Dă-Mi inima ta

Am dorit atât de mult să Te găsesc
În calea mea măcar odată ,
Înfiorat cu dor să Te cinstesc
Și să-Ți închin viața toată ...

Atunci mi-am ridicat privirea-n zare
Dorind a te-ntâlni într-o privire ,
Înfiorat , timid pluteam pe mare
Uitasem de a mea menire ...

Înfrigurat și ars de doruri multe
Pluteam în larg , rătăcitor .
Dar n-am găsit pe nimeni să-mi asculte
Al inimii dulce fior ...

De-aș fi găsit în calea mea pustie
Spre Dorul cel ales , un drum ;
Aș fi zburat pe cale o vecie
Neobosit ca un nebun ...

Aș fi uitat de sinele-mi nevrednic
Cutezător , un Paradis aș fi clădit ,
Descătușat din umbra de-ntuneric
Un uragan de har aș fi trăit ...

Aș fi uitat de soarta mea pribeagă
Rătacitoare pe acest pământ ,
Aș fi trăit o veșnicie-ntreagă
Aș fi închis tot răul în adânc ...

Dar n-am găsit nimic să mă aline
În zbaterea-mi ce-o tot ascund ;
Iar valurile se-ntorceau spre mine
Și începeam să mă scufund ...

Am început a înnota energic ,
Uitasem să mai obosesc .
Amurgul se schimbă în întuneric
Iar eu doream ca să trăiesc ...

Dar istovit de zbaterea-mi nebună
Vedeam sfârșitul meu final ;
În noapte se pornise o furtună ,
Eu așteptam curând al morții val ...

Era nainte-mi , am zărit-o-n zare :
O neagră flacără de beznă ;
Cutremurat priveam cu-nfiorare
Pierdusem orice urmă de speranță ...

Un Răsărit ca soarele-n amiaz
Orbise flacăra de beznă ,
Rămase-apoi nici urmă de talaz ,
Și m-a atins o Mână fermă .

Pășeam în urma Lui pe valuri
Curând ajunsem la Liman .
Doream ca să-i șoptesc a mele doruri
Dar am primit mai mult decât visam ...

Căci aurul și-argintul n-au valoare
În fața-tâtor binecuvântări
Mi-a înnmulțit a harului izvoare
Mi-e plină inima de vesele cântări ...

Doream să-i mulțumesc pentru salvare
Și binecuvîntări nespuse ...
Dar nu găseam nimica de valoare
În dorurile mele-ascunse ...

Cum aș putea să-Ți mulțumesc , o Doamne
Pentru Binele ce mi-Ai făcut ?
Căci darurile mele sunt nedemne ,
Tu mi-Ai dat tot ce Ți-am cerut !

Privind spre mine cu iubire
Și dragoste-n privirea Sa ,
O șoaptă-n inimă-mi răsare :
- Fiule dă-Mi inima ta !