Dă-mi azi putere ca să trec

Dă-mi azi putere ca să trec,
Eu dincolo de stele,
Acolo unde nu vor fi,
Aceste vremuri grele,
Acolo unde bucurii,
Și multă fericire,
Nu sunt o clipă sau o zi,
Sunt ele-o nemurire.

Tu lasă astăzi doar un strop,
Din veșnica iubire,
De sunt pe cale ațipit,
Să-mi dea ea vreau trezire,
Ca ochii să-i deschid îndat,
Să văd cum va apare,
Din cer în timp apropiat,
A Ta mare-ndurare.

Dă-mi vise ca să pot visa,
Acea mare-ntâlnire,
Și-acele vise să le duci,
Mereu spre împlinire,
Spre clipa când vei coborâ,
S-aduci o înălțare,
Spre locul pregătit ce-i azi,
El dincolo de zare.

Dă-mi pacea care-mi poate da,
Doar liniște și-n noapte,
Ea poate teama alunga,
Adusă ce-i de șoapte,
Ca eu s-aud doar glasul Tău,
Ce-aduce alinare,
Vreau pacea Ta mereu s-o am,
O vreau chiar și-n cuptoare.

Vreau mâna Ta astăzi s-o văd,
Întinsă înspre mine,
Pe ea să urc căci vreau să fiu,
Aproape mult de Tine,
Pământu-n urmă să îl văd,
De mine cum rămâne,
Zburând spre plai Împărătesc,
Cu vremuri doar senine.

Dar și credința mi-aș dori,
Să fie mult mai mare,
În toate să te pot vedea,
Să nu am clătinare,
Să nu fiu doborât de vânt,
Atunci când iar va bate,
Eu prin credință aș dori,
Să pot toate străbate.

Prin ea aș vrea pe drumul meu,
Să trec de suferință,
Și de necaz, de timpul greu,
Să trec doar prin credință,
Din ea să-mi dai doar Tu-ai putea,
Căci este ea la Tine,
Credința care ar putea,
A mă-ntări pe mine.