Cuvinte adevărate cred

Cuvinte adevărate cred


Când mă rog arzând de dor
Mă rog amintind toți frații,
Mă rog pentru-ntregi Carpații,
Câmpia românilor
Și al lumii viitor,
Plâng pentru acest popor
Veșnicului Ziditor,
Alpilor și Anzilor,
Mării și Carpaților,

Cer pentru creștinii lumii
Care, Domnului, urmează
Și-n biserica luminii
Credincioșii-mbărbătează,
Cea mai luminoasă rază,
Puternică”, Soare-n amiază”
Care-i, Domnului, o oază
Sub a îngerilor pază
Și-i detest pe toți aceea
Din bisericile toate
Care pe creștini împarte
Dintre neamuri ori Iudeea,
Răsucind cum vor cuvântul
Și se-ntorc cum bate vântul,
Furând să-și facă palate
Și uitând că vine-o moarte
Ce de ele îi desparte.
Pedeapsa ce-o vor lua
Va fi după fapta lor,
Că sub nume de păstor
Devorează ca și lupii
Carnea dulce-ușor sărată
De sudoarea oilor,
Când l-urmează pe, Mamona,
Zeitate-a banului
Ori jertfeau tămâie Sfântă
Împăratului, La Roma,
Uitând pe, Fiul, smerit
Și de, Tatăl, Preaiubit,
Care lumii-a fost jertfit,
Din lipsa înțelepciunii
Ca și ucenicii, Săi,
Ce-au murit din vina lumii,
Lume ce nu s-a sfiit
Banul, necinstit să-l stoarcă
Chiar fiind aproape de groapă,
De el uită și nu-l roagă
De nimic,
Îl batjocoresc și-l scuipă
De parcă, El, pentru toți,
Nu ar fi suferit odată,
La noi, Fiul Omului,
N-avea unde-și pune capul,
Păsările-n pomi, au cuiburi,
Vulpile, au vizuini,
Dar, El, fost-a răstignit
Purtând coroana de spini.

Nero-al lumii împărat,
Nebunul infatuat,
Piroman, păgân și laș,
În delirul lui, Satanic,
Roma a incendiat

Întrecând orice măsură,
Pe creștini el plin de ură
Înveliți în câlți și smoală
Și alții la fiare dați

Ca să fie sfâșiați,
Lor și Romei, foc le-a pus
Luminând domeniul public,
Declama versuri și cântec

La corzile de ghitară,
Răstignind atunci pe, Domnul,
Pentru cea de-a doua oară.
Trecem toți prin încercări
Ce nu vin de nicăieri,

Trebuie să dovedim
Că pe, Domnul, îl Iubim,
Însă s-o sfârși furtuna
Cănd, Creatorul, oricărei lumi
Va vedea pe cei mai buni
Fiind în viață ori străbuni,
Din moarte aduși la viață
Și privindu-i față-n față,
Fie neamuri ori iudei
Pe creștetul alb va pune
Cunună nemuritoare
Din iubire pentru ei.

Satana, care-i stăpân
Strălucirii lumii-ntregi,
Mult mai tare ca un rege
Sau decât un grup de regi,

Chiar de cunoștea, Cuvântul,
Și-și păstra discernământul,
Oferea întreg pământul
Plin de dragoste de sine,
Lui, Hristos, să i se-nchine,
Cumva să, Îl, înjosească
Prin mândria lui drăcească,
Când avea să-l întâlnească
Cu scopul să-L ispitească,
Dar nu putea face asta
Chiar interpretând Scripturi
Destinate altor guri,
Când flămând și însetat
Domnul, părea tulburat,
Dorindu-l îngenuncheat
Chiar pe Cel ce l-a creat
I-a răspuns atunci, Isus,
Cu cuvinte omenești,
Pe, Domnul, nu-l ispitești
Cu șiretlicuri drăcești
Și clar, Scriptura, ne spune
Domnului, i te supune,
Cel ce tulburi azi o lume
Cel, ce pe cap va duce spini,
L-a oprit spre-ai zice-așa
Citând bine Biblia,
Tatălui, să i te-nchini
Și doar Lui să îi slujești,
Cel venit spre-a ne salva
De netrebnicia ta
Cum, Isus, drept i-a răspuns
Diavolul, l-a părăsit
Dar numai pentru un timp,
Oameni drepți, nu vă lăsați
De, Satan, manipulați,
Ortodocși, catolici, toți,
Ca și cei ce-s reformați,
Ori evangheliști chemați,
Voi, toți, să vă numiți frați,
Cei bogați și cei de jos,
Preamăriți-l pe, Christos,
Fiindc-a murit pentru noi
Din iubirea necurmată
A Prea-Naltului, Sfânt, Tată,
Asta fiind în anul trei,
Din programul de-nvățare
A ucenicilor, Săi, copleșiți că
Domnul, pleacă
Deci, nainte de-nălțare
Iar la Slava ce-o avea
LângăTatăl său cândva
Căci cu ea s-o arăta când
Vine a doua oară
Să judece nu să moară
Ceea ce-am spus aspru, zic:
-Nu vă supere vre-un pic! ! ...
Nu vreau să provoc război
Ci, pe Domnul, Îl iubiți
Și iubiți-vă-ntre voi,
Nu voim slava drăcească
Ce pe om îl duce-n foc,

Iubim, Slava, cea cerească,
Iubim deci, pe Creatorul,
Pe, Isus și Duhul Sfânt,
Cu creștinii la un loc,
Începând de pe pământ
Voia, Domnului, făcând,
Păcate-aproapelui iertând,

De la, Dumnezeul, milei
Cerem cu inimi zdrobite
Care-au fost cândva robite,
Noaptea și-n puterea zilei,

Ca ruga să ne-o asculte
Din focul arzând în Munte
Și cu-a, Sa, mână să scrie
La toți cei ce-s în, Oștire,
Pe inimi, nu pe hârtie,
Legea, Sa, vie iubire

P. S.
Ceilalți oameni din, Cetate,
Aibă suflete iertate! ! ! ...
Și inimile curățate,
De, Domnul Isus, chemate
La lumină fără moarte.
Dumnezeu, pe toți ne vrea
În Împărăția, Sa,
Însă făr-a ne forța.

Maria Despescu
23.11. 2016.
Rev. 25.12. 2021.