Cuvântul Vieţi

De vrei ca să-nţelegi scriptura
Să n-o citeşti numai cu gura
Ci pe genunchi iubite frate
Să o citeşti, că-i sfânta carte.

Citeşte-o tu prin Duhul Sfânt
Ca să trăieşti pe-acest pământ
Şi-atunci vei înţelege totul
Căci Dumnezeu iubeşte omul.

În ea găsi-vei începutul,
Nemuritorul, Nevăzutul,
E-o carte care ne descrie
Cum viaţa pe pământ se-ncheie.

E o fereastră către cer;
Dacă priveşti îl vezi pe Miel,
În ea îl vezi pe cel bolnav,
Pe cel lipsit, pe cel firav.

E-o lege de Dumnezeu dată;
Jos pe pământ în lumea toată,
Să ne înveţe cei jertfirea;
Care ne-aduce mîntuirea.

În ea găsim scrisoarea sfântă;
Scrisă de Pavel, ce cuvântă,
Şi azi răsună a lui voce!
Strigând în adunarea rece.

Să fii în clocot dacă vrei
Ca să trăieşti în veşnici,
Şi să-l iubeşti pe Dumnezeu
Aşa ajungi la fiul Său.

Bolnavii primesc vindecare,
Iar întristaţi mângîere.
Ea-l reprezintă pe Cristos;
Citeşte-o căci e de folos.

În biblie găseşti salvare,
copiii binecuvintare;
Iar pentru-acei ce se unesc,
În căznicie, se-nvoiesc;

În cartea sfântă ei găsi-vor
O îndrumare dacă vor.
Căci dragostea din cer ea vine,
Trimisă de Cristos în lume.

De ai ajuns la sfânta carte,
Vezi s-o citeşti o scumpe frate;
Dar să nu cauţi să scoţi din ea!
S-o uşurezi precum ai vrea.

Nici să adaugi nu căuta,
Ca să o faci tu cât mai grea!
Ca cei di jur să nu o poată
S-o împlinească ei pe toată.

Până şi tu să te-ncâlceşti;
Când prin scriptură răscoleşti.
Căci ea a fost verificată,
Şi de Stăpân e aprobată.

Este o hartă-aici în lume,
Pentru acei perduţi ca tine.
În ea tu poţi găsi locaşul,
În ea găsi-vei şi făgaşul.

E hrană pentru cel flămând
Şi apă pentru însetat,
Iar toţi acei ce-au oboist;
Odihnă în ea au găsit.

Ea ne vorbeşte despre o lume!
Unde nu vor mai fi suspine;
Şi despre-un cer care nu-l vezi
Decât atunci când meditezi.

Acolo-i Cel ce-a creiat omul.
Şi-a întocmit apoi edenul
Iar slava lui e-aşa de mare,
Te-ar spulbera cu a lui privire.

El l-a trimis pe Fiul Său
Să-mbrace trup ca şi al tău.
Prin El avem comunicarea;
Şi tot prin El avem salvarea.

El a venit aici la moarte
Ca să ne ierte de păcate;
Şi-a înviat a treia zi,
Prin moartea Lui vom birui.

Acum El locueşte în ceruri;
Unde un loc nea pregătit.
Vom fi cu El şi noi de-apururi
Vom fi cu-Acel ce ne-a iubit

Dar până atunci urmează-i sfatul.
Şi nu îndepărta cuvântul.
Căci prin cuvânt a creat lumea
Şi tot prin El ne v-a lua.

11/30/02gl