Cuvântul Tău izvor ceresc

Cuvântul Tău izvor ceresc de apă cristalină,
Poporul Tău în vremea grea, mereu doar îl alină,
Îl satură pe cel flămând, când foamete e-n țară,
Iar celui care stă sub nori, i-aduce primăvară.

Pe cel setos ce-i prin pustiu, l-adapă cu putere,
El poate morții învia, e viu... vre-o dat nu piere,
De sus El este coborât, să șteargă și suspine,
Puterea Lui poate-alunga, învățături străine.

Cuvântul Tău e-ocrotitor, plin doar de bunătate,
Îi face celui judecat ce-i pe nedrept... dreptate,
Îl scapă din necazul său, când este-n încercare,
Doar în Cuvânt poate găsi mereu eliberare.

Pământul este-ndat trezit atunci când se aude,
Dă ochilor lumina Lui, auz celor ce-s surde,
E fericit cine-a gustat din dulcele de miere,
Ce-l are Doamne-al Tău Cuvânt vre-o dată ce nu piere.

E pentru cel ce-i rătăcit, o călăuză vie,
E urma către infinit, chiar și prin grea pustie,
Cuvântul Tău este avânt, în zborul ce coboară,
Dă aripi celui ce-i rănit, nimic nu îl doboară.

El este-un vuiet pe-nălțimi ce peste tot se-aude,
Deschide ochii adormiți, urechile ce-s surde,
Dă bunătate celor răi, îi umple de iubire,
Căci îndurare este-al Tău, Cuvânt... e nemurire.

Cuvântul Tău, alin divin în orice încercare,
Deschide el orice mormânt, puterea Lui e mare,
El este-un soare răsărit, și-n noapte e lumină,
Acolo unde e rostit, vre-un suflet... nu suspină.

Ce minunat este să ai, în inimă Cuvântul,
El poate haina curăți, și inima și gândul,
Cuvântul Tău este un turn, de adăpost... salvare,
Este Cuvântul Tău Isus, e pentru fiecare.

Neprihănit este acel, ce are-nvățătura,
Adusă de Cuvântul sfânt, nu știe ce e ura,
Fierbinte-n dragoste-i mereu, Cuvântul ce coboară,
Ca și atunci când se dădea, pe cruce ca să moară.

Să-l strângem zi de zi în noi, catastazi mai răsună,
Căci vremea este la sfarsit, e vremea cea din urmă,
Îndat pe nor îl vom vedea, va lumina pământul,
Se v-a-mplini tot ce-a vestit, căci viu este Cuvântul.
Amin