CUVÂNTUL TĂU

CUVÂNTUL TĂU

Nu am stat în adunarea celor ce petrec.
Căci în lumea asta, Doamne, toate-toate trec.
Am stat singur la o parte de al ei tumult,
să-Ţi privesc în taină cerul, glasul să-Ţi ascult.

Într-o zi, din cer, Cuvântul Tău mi l-ai trimis,
şi el mi-a schimbat trăirea într-un Paradis.
Din belşug de-atunci am totul, singur nu mai sunt.
Bucuria cea mai sfântă Tu-mi eşti pe pământ.

Lumea poate să-mi arunce vorbe de dispreţ.
Pe Cuvântul Tău din suflet eu voi pune preţ.
Vreau să-Ţi port mereu oriunde Numele-Ţi divin,
care-mi este în primejdii adăpost deplin.

Văzând multa suferinţă, ce-i în jurul meu
vărs în rugă lacrimi grele şi mă-ntreb mereu:
"Nu ai Tu putere, oare, rana să mi-o legi
şi din grâu neghina lumii, grabnic, s-o culegi ?

Nu poţi Tu să faci dreptate celor slabi şi mici
şi pe cei căzuţi în groapă, prin har, să-i ridici ?
Oamenii să vadă iarăşi mâna Ta lucrând ?
Inima-mi, cu dor, Te cheamă: vino mai curând!"

*
Şi-am primit din nou Cuvântul vieţii ca balsam,
să-l vestesc fără-ncetare fiecărui neam.
Pot să dau speranţă nouă astăzi tuturor:
- "O, veniţi cu toţi la Domnul, la al Său izvor!

El vă leagă orice rană prin Cerescu-I Har
şi vă dă o viaţă nouă, fără de hotar.
Deci primiţi în dar Cuvântul care S-a-ntrupat,
a murit şi-apoi în slavă iarăşi S-a-nălţat!

El, Isus, va să revină pentru toţi ai Săi.
Pregătiţi-vă fecioare inima-n văpăi!
Toate-n cer deja sunt gata şi ne prevestesc:
"Iată vine, plin de slavă, Mirele ceresc!"