Cuvântul Tău

Cuvântul Tău îmi este o lumină,
O candelă aprinsă ce-i mereu,
Mă duce pe-a ta urmă... mă-ntarește,
M-ajută să mă-mbrac în chipul Tău.

Izvor de ape vii și cristaline,
Ce poate răcori ființa mea,
Atunci când vremea este arzătoare,
Mă-nvată sa-mplinesc doar voia Ta.

Cuvântul Tău îmi este-o bogăție,
De el nu mă despart oriunde-aș fi,
Prin el mă faci să pot iubi mai tare,
Căci dragoste-n cuvânt eu pot găsi.

În inimă mi-aduce numai pace,
Cuvântul Tău e doar odihnitor,
Mă face să privesc spre zare-albastră,
Cu el m-avânt spre cer mereu în zbor.

Cuvântul Tău e fagure de miere,
Alung-amărăciunea ce e grea,
Străbate orice nor desparte ape,
Mă poate-ntotdeauna mângâia.

El șterge și suspine și durerea,
El este un cuvânt vindecător,
El poate să mă treacă chiar și munții,
Îmi este-ntotdeauna ajutor.

În inimă îl port în orice vreme,
El este-acel cuvânt ce ma schimbat,
E viu... e-adevărat... el e cuvântul,
Prin care sunt mereu îmbarbatat.

Îmi este adăpost... loc de odihnă,
Mă-nvață cum sa lupt... să biruiesc,
Cuvântul este arma biruinței,
Nu voi cădea atât cât îl primesc.

Cuvântul Tău îmi este-nvățătura,
Ce nu mă lasă eu să rătăcesc,
Îl strâng mereu în inimă căci Doamne,
Cu-al Tău cuvânt mă-ndrept spre loc ceresc.

Putere el îmi dă... să nu mă clatin,
Tărie-mi este-n toate-al Tău cuvânt,
De când l-am cunoscut... am bucurie,
Îmi este călăuză pe pământ.
Amin