Cuvântul străpunge...

CUVÂNTUL STRĂPUNGE...

Cuvântul străpunge fiinţa umană
Cum raza străpunge desişul în crâng
Şi vindecă orice alean, orice rană
Ştergând, duios, ochii ce plâng.

Cuvântul străpunge inimi de gheaţă
Făcându-le demne de starea din Rai,
Inimi ce iubesc o nouă viaţă
Ce nu are-n ea al patimii scai.

Când e lăsat să pătrundă adânc
Cuvântul purifică starea nesfântă
Dorinţele firii se-ndoaie, se frâng
Se vindec-atunci voinţa înfrântă.

E dulce ca mierea, e-aşa de plăcut
Cine n-a gustat e rugat să-l guste
Prin el milioane au cunoscut
Divinele legi ale lumii juste.

El poartă mesajul iubirii divine,
Făptura zdrobită îl serveşte ca leac
Atacă frontal îndemnuri meschine
Cuvântul respinge perfidul atac.

E plin de putere; e ca un ciocan
Sfărâmă voinţa cuprinsă de ură
L-au trăit plenar Daniel şi Ioan
Ştiind că-i etalon, cerească măsură.

Evanghelişti l-au folosit cu efect
Purtând peste tot mesajul Luminii
I-au dat credit, i-au dat respect
Lucrând în vie cu hărnicia albinii.

Cuvântul străpunge pe cei ruinaţi
Aducând în ei demnitatea pierdută
Şi-apoi cu ardoare sunt implicaţi
În lucrarea divină atât de plăcută.

Izvorul lui nu-i glia sau huma
Ci e esenţa Celui ce-a zis:
„Să fie lumină chiar acuma!”
Şi poarta luminii s-a şi deschis...

De-aceea e-un foc viu, penetrant
Lucrarea lui produce vigoare
Să ne putem feri de neant,
Să-i dăm Tatălui pioasă onoare.

De ne lăsăm copleşiţi de Cuvânt
Lăsându-l să intre în toată fiinţa
Trăirea de-aici va fi rugă şi cânt
Şi-ntotdeauna va fi vie credinţa.

25 Mai, 2009