CUTREIERAREA LUI SATAN

CUTREIERAREA LUI SATAN

Într-o zi, în slăvi, când fiii Suveranului ceresc
Se-ntâlniră în Consiliul pentru Spaţiul pământesc,
S-au trezit că printre dânşii se găsea şi-un Adversar,
Vânător de privilegii şi de funcţii fără har.

Îndreptându-Se spre-acesta Dumnezeu l-a întrebat:
„Tu de unde vii, Satano, aşa grav şi-ntunecat?
„Vin de pe pământ, Stăpâne, din periplul meu lumesc
Unde vreau să fac dreptate şi cu-aceasta mă căznesc.”

„Dar cât ai umblat prin lume mai atent şi mai grăbit
L-ai văzut pe Iov vreodată, robul Meu neprihănit?
N-am ca el pe nimeni altul ca să fie-aşa de drept
Să se-abată făcând răul de la drumul înţelept.”

Şi Satan I-a dat răspunsul chiar direct lui Dumnezeu:
„Să se teamă el de Tine eu nu cred că-i este greu
Cât timp Tu-i dai ocrotire în prezent, ca şi-n trecut,
Şi-i veghezi cu-a Ta privire până şi al lui ţinut.

Dar de-Ţi vei întinde mâna peste-ntregu-i capital
Te va blestema în faţă ca un ultim imoral.”
„Tot ce are-ţi dau pe mână, numai ca să-l cruţi pe el.”
Şi spre Iov porni Satana cu război ca un mişel.

Şi-a mobilizat agenţii sus în Cer şi pe pământ
Având chiar permisiunea de la Dumnezeul sfânt.
Sabeenii şi haldeii, cei mai straşnici muritori,
Au ucis boi şi cămile şi prea paşnici slujitori.

Diavolul avu putere să coboare din slăvi foc
Peste oile din turmă omorând păstori pe loc.
Bietul Iov în sărăcie a ajuns, el, om bogat
Când vedea cu-ndurerare câte i s-au întâmplat.

Chiar şi vântul cu furie comandat de Adversar
I-a ucis lui Iov copiii într-un ceas aniversar.
Prin implozie pereţii cu vuiet s-au prăbuşit
Şi-n moloz, sub multe pietre, acei tineri au murit.

Ce dreptate e şi-aceasta ce se face pe pământ
Ca Satan, nelegiuitul, să lovească-n omul sfânt?
Cum de i-a permis Stăpânul ca să-şi facă el de cap?
Dar motivele ascunse cred că-n vorbe nu încap.

Când văzu ce se-ntâmplase Iov mantaua lui şi-a rupt
Şi şi-a tuns degrabă părul într-un gest atât de-abrupt.
„Gol eu am venit la viaţă şi-n pământ gol voi intra,
De-am să plec din lumea asta chiar nimic nu voi lua!

Binecuvântez pe Domnul pentru tot ce El mi-a dat
Dar şi pentru-acestea toate câte El azi le-a luat!”
În groaznica judecată Iov nu a păcătuit.
A fost prima bătălie, diavolul n-a biruit.

Fiţi atenţi la-nvăţătura cea rostită pentru noi.
Nu vă pierdeţi, deci, răbdarea căci urmează actul doi.
Din nou fiii cei din ceruri, cei chemaţi de Dumnezeu,
Au venit într-un Consiliu lăsând lucrul lor cu greu.

Printre ei tăcut şi paşnic cine credeţi c-ar fi fost
Ca un înger de lumină ce-şi doreşte vechiul post?!
Diavolul venind din lume printre sfinţi el s-a băgat.
Dumnezeu iar îl întreabă: „Tu pe unde ai umblat?”

„Vin dintr-o cutreierare pentru scopul meu curat
Să cunosc mai bine lumea ce pe mână Tu mi-ai dat.”
„L-ai văzut pe Iov tu, oare, robul Meu cel credincios?
El e-un om fără prihană cu un duh evlavios.

El se-abate de la rele, dar tu vrei ca să-l omori
Precum i-ai ucis copiii şi pe-ai curţii slujitori.”
Aşa i-a vorbit Stăpânul îngâmfatului vrăjmaş
Ce n-a vrut să-şi recunoască aroganţa lui de laş.

„Pentru piele muritorul se va vinde orişicui...
Însă ia întinde-Ţi mâna şi loveşte-n carnea lui!
Vei vedea că sub povară va uita orice respect,
Te va blestema în faţă ca şi-un rob neînţelept!”

„Şi din nou Stăpânul vieţii plin de har şi de mister
I-a răspuns din nou Satanei:„Cruţă-i viaţa Eu îţi cer!”
Şi din clipa cea fatală Diavolul s-a năpustit
Către Iov şi sănătatea lui pe loc i-a năruit.

L-a lovit c-o boală crudă, cu o bubă-atât de rea
Încât trupul său o rană, o pecingine era.
L-a mai ispitit nevasta, ca şi Eva în Eden
Însă Iov rămâne tare pe-al neprihănirii tren:

„Cum să nu primim şi răul precum binele-l primim?...”
Iov ne dă un bun exemplu pentru noi când suferim.
Când în actul doi vrăjmaşul este biruit din nou
Pe trei oameni îi aduce să lovească în erou.

Ştim din filele Scripturii ce sunt un neşters hrisov
Că-n final Stăpânul vieţii l-a felicitat pe Iov.
Prin răbdarea sa extremă Iov cel sfânt a biruit
Cum pe crucea din Golgota Diavolul va fi zdrobit.

Iov primit-a sănătatea şi-o familie în dar
Şi un rol de mare preot pentru-al cerului altar.
N-a rămas sărac în lume, ce-a pierdut i s-a dublat
Căci prin viaţa lui Stăpânul negreşit a câştigat.

*
Poate mâine-i rândul nostru să trecem prin încercări
Care ni se par nedrepte pe lumeştile cărări.
Tot ce-n lume ni se pare că-i dezastru, că-i prăpăd,
Dumnezeu când le priveşte ochii Lui altfel le văd.

Cum nu şi-a-nşelat Stăpânul în vechime Iov cel sfânt
Să trăim şi noi ca sfinţii pe acest străin pământ.
Suntem călători prin lume, Domnul ne aşteaptă-n Cer
Dar să folosim în viaţă al răbdării Lui mister.