Cuptorul

Aurul se lămurește în cuptor.
Dar n-am înțeles de-atâtea ori. .
Doar prin Duhul Sfânt am înțeles,
Cât cuptor ascunde-un singur vers.
Așteptarea mi-a părut atât de grea
Și tot mă-ntrebam: - de ce-i așa?
De ce fiind de Duhul Sfânt, flămând
Sec rămân, așa mult așteptând?
Eram aur, însă nu aur curat
Dar ceream să mi se dea din Duh bogat
O măsură plină, ca să fiu umplut
Precum pe mulți alții am văzut.
Anii au trecut de-atunci în zbor
Și-am intrat la prelucrare, în cuptor.
Mult prea des mă întrebam: "dar, de ce eu
Trebuie să-ndur cuptorul greu?"
Nu înțelegeam că mâna Sa
Are-un mare plan cu viața mea:
Că-ncercarea focului cel trecător
Mă va face-un vas strălucitor
Ca să pot și-aicea jos a străluci
Pentru El, dar și acolo-n veșnicii;
Ca prin El, jos strălucind, să fiu balsam
Pentru cel ce-i prăbușit, flămând, sărman!
Și, când mai nevrednic mă vedeam,
Și-n cuptorul mare mă găseam,
El s-a îndurat și m-a umplut
Cu al Său Duh Sfânt, cum i-am cerut!
Oh, abea atunci am înțeles că în cuptor
În suferință, sub focul cel arzător
Se dovedește aurul bun și curat
Pentru lucrarea-n care Domnul m-a chemat.
Am înțeles că firea, zgura, în cuptor
E luată de pe aurul strălucitor
Ca Duhul Sfânt, ce-a coborât la cincizecimi
Să poată coborî în limbi de foc și peste min';
Că stând mereu la dispoziția Domnului
El își va revărsa asupra-mi Harul Lui
Să fiu un lucrător spre slava Sa,
Grăbind Răpirea alor Săi în Canaan.
Prin El sunt vrednic și ce sunt, sunt doar prin El
Prin El intra-voi, la sfârșit, acasă-n cer
Să-i mulțumesc o veșnicie prin cântări
Alături de îngeri, frați și surori,
Alături de cei care-azi în cuptor
Sunt încercați spre-a fi buni slujitori
Pentru Acel ce brațele sale Și-a-ntins
Și-n veșnicie, sus la Tatăl ne-a cuprins!