Cununa de spini

Cununa de spini

Lângă pădure, la izlaz,
Am fost şi ieri şi azi
Cu bunicul amândoi
Să paştem, turma de oi.

După miei prin spini am intrat,
Tare rău m-am înţepat!
Încă, rănile mă dor,
De la mână şi picior.

Am plâns, căci am crezut că mor
Când mi-a curs sânge din picior.
Dar am tăcut şi n-am mai zis nimica,
Şi mila m-a cuprins şi frica.

Bunicul, când mi-a spus
Despre cununa de spini a lui Isus,
Despre chipul blând, ochii senini
Şi capul încoronat cu spini.

Dar nu l-au înţepat aşa de rău
Spinii, precum păcatul meu,
Nici nu L-a durut aşa de tare,
Precum păcatul ce are fiecare
Şi nu cere iertare.