Cunosc o ţară

CUNOSC O ŢARĂ

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Cunosc o ţară dincolo de râu
Cu ape limpezi şi multe grădini,
Dar nimeni să nu vină prea târziu,
Să intre-n ţara sfintelor lumini.

Cunosc o ţară plină de mister,
Spre care Avraam călătorea,
E ţara frumuseţii, sus în cer,
În care noi, pe Domnul vom vedea.

Cunosc o ţară-n zarea fără nor,
E ţara fericirii sfinţilor.
N-ai vrea şi tu, o suflete sărman,
Să fii acolo veşnic cetăţean?

Cunosc o ţară-n Noul Canaan,
Cu râuri de lumină şi de foc,
Cu lapte, şi cu miere, şi mărgean,
Acolo El ne-a pregătit un loc.

Cunosc o ţară mândră ca o stea,
Luceafărul de dimineaţă, sus,
Şi-această ţară este ţara mea,
Pe care-a pregătit-o chiar Isus.

Cunosc o ţară sus pe înnălţimi,
Pe muntele de foc scânteietor,
În care milioane şi mulţimi,
Slăvesc pe Dumnezeul Creator.

Cunosc o ţară sus în veşnicii,
Zidită numa-n aur şi iaspis,
Pe care-ţi vine greu să o descrii,
Acesta este Noul Paradis.

Cunosc o ţară unde Dumnezeu
Domneşte pe un tron, pe Heruvimi,
Acolo, în Ierusalimul Nou,
Înconjurat de-acele mari mulţimi.

Cunosc o ţară-n cântec de profeţi,
Pe care ei prin Duhul o zăresc,
Acele miliarde de vieţi
Care pe Dumnezeul Veşnic îl Slujesc.

Cunosc o ţară de nenumărat,
Ca stelele, ca boabele pe mal,
Aşa cum Dumnezeu i-a arătat
Lui Avraam, ţinutul sideral.

Cunosc o ţară ca un trandafir,
Ca cea mai albă floare din Saron,
Împodobită-n pietre de safir,
Ce dă luminii rezonanţă, ton.

Cunosc o ţară ca un vis frumos,
Ce niciodată nu se va sfârşi,
Aceasta este Ţara Lui Hristos,
E Ţara fericirii celor vii.

Cunosc o ţară-n zâmbete şi cânt,
În care sună strunele minor,
Pe-aripi de p'orumbel, purtate-n vânt,
Ca şi susurul blând, mângâietor.

Cunosc o ţară unde lacrimi nu-s,
Nici moarte, nici durere, şi nici chin,
Căci toate-acestea au trecut, s-au dus,
Acolo-i fericire pe deplin.

Cunosc o ţară cum pe lume nu-i,
Şi nici nu-şi poate-un om imagina,
Dar prin credinţă o zăreşti, te sui,
Până în ziua când o vei vedea.

Cunosc o ţară ce i-a fermecat
Pe toţi martirii care au murit,
Şi pentru ţara-aceasta au luptat,
Indiferent ce chin au suferit.

Cunosc o ţară unde un iudeu
Sau Pavel, care-n Cer a fost răpit,
Ca să ne spună-i vine foarte greu,
Tot ce-a văzut şi tot ce-a auzit.

Cunosc o ţară; Şi nu mai e mult,
Şi Cel ce vine, va veni cu Har,
Şi va lua din fiecare cult
Pe cel mai minunat mărgăritar.

Cunosc o ţară pentru care, mulţi
Au renunţat la visul pământesc,
Oameni de rând, sau oameni foarte culţi,
Ei au privit spre locul sfânt, ceresc.

Cunosc o ţară unde umbră nu-i,
Căci soarele ei este Dumnezeu.
De-aceea frate, tuturor să spui,
C-Acesta este Tatăl tău şi-al meu.

Cunosc o ţară unde nu-i păcat,
Nici ură, vrăjmăşie, sau război,
Iar dragostea domneşte neîncetat,
Căci Dumnezeul Sfânt este cu noi.

Cunosc o ţară unde este scris
Pe porţile ei din mărgăritar;
Mai este încă loc în Paradis,
Căci Dumnezeu e sus, pe tron de Har.

Cunosc o ţară unde soli de foc,
Şi cei ce cântă, şi cei ce vestesc,
Spun lumii că mai este încă loc,
Să vină toţi aceia ce voiesc.

Cunosc o ţară care neîncetat
Îi cheamă pe murdari, pe păcătoşi,
Însă nimic din ce e necurat
Nu va intra pe porţi, doar credincioşi.

Cunosc o ţară unde Duhul Sfânt,
E limpede ca râul cristalin,
Şi de acolo curge pe pământ,
Şi ne revarsă bucurii din plin.

Cunoşti tu oare patria de vis?
Sărmane călător nemângâiat,
Ce treci prin valea umbrei, nedecis,
Cu sarcina ce-n jos te-a apăsat.

Cunoşti tu oare ţara care az'
Mai dă speranţă şi un viitor?
La toţi acei ce vin cu-al lor necaz
Şi bat la uşa Lui stăruitor.

O, Ţara noastră, te-aşteptăm să vii!
Cu tot ce-n versuri ne-ai descoperit,
Ca să ne duci pe plai de veşnicii,
Să te privim în chip desăvârşit.

Alungă norii de la uşi, ferestre,
Ca dincolo de ceaţă să privim!
Ca să vedem, o, Doamne, cât mai este?
Până în Ziua Marelui Sublim.

Amin