Cumva de-ai îngheţat

Cumva de-ai îngheţat

Cumva de-ai îngheţat în neputinţă
Şi gânduri negre te-au înzăpezit,
Priveşte înspre Soare cu credinţă
Şi vei fi iar cu viaţă dăruit.

Căci numai “Soarele Neprihănirii”,
Domnul Isus cel mort şi înviat
Pentru întreaga vină-a omenirii
Te poate încălzi cu-adevărat.

Chiar dacă te-au acoperit nămeţii
Şi inima în piept ţi-a îngheţat,
Chiar dacă te-ai lăsat pradă tristeţii
Şi singur ai rămas, nemângâiat,

Să nu stai troienit în disperare
Fără curaj şi fără bucurii!
Descuie-ţi ale inimii zăvoare
Şi Soarele din nou va străluci!

Deschide larg a inimii fereastră,
Grăbeşte-te cât încă mai e zi,
Cât încă stă Isus la uşa noastră
Şi vrea lumina a ne dărui.

Oricât te-ar fi acoperit de tare
Al neiertării uriaş gheţar,
La Domnul nostru încă-i îndurare
Şi-n braţul Lui găseşti belşug de har.

Cu dragostea-I cea binefăcătoare
El va pătrunde şi-n inima ta
Va transforma tristeţea-n sărbătoare
Şi-n primăvară, iarna cea mai grea.

Topi-va orice sloiuri reci de ură,
Dezamăgire şi de ne-mpliniri.
Să curgă dragostea, o picătură
Din râul nesfârşitei Lui iubiri!