Cum se duc anii...

Bătrâne an, ce treci de veacuri nepăsător pe lângă noi,
Din înălţimi sfidezi palate şi tainic mângâi pe cei goi.
Eşti copleşit de-acum bătrâne de greul zilelor ce-au fost,
Albit scrutezi îndepărtarea ca santinela dintr-un post.

Te-am aşteptat din clipă-n clipă în vatră-ne să
poposeşti,
şi bucurie sau durere cu noi să ţi-le-mpărtăşeşti.
şi-apoi în prag ca june sprinten, zburdalnic, vesel să vii iar,
Ca să ne dărui fericirea, un vis de veacuri, milenar.

Atunci cu tine-o viaţă nouă, nădejdea zilelor ce vin,
Sădeşti credinţă-n multe inimi, şi-mprăştii norul
de suspin.
Adu-ne an al tinereţii, vigoare, cântec, năzuinţă,
şi pentru suflete trudite, virtuţi înalte, umilinţă.

Ca astfel să păşim-nainte, pe drumul ce ne porţi mereu,
Să ne-ntâlnim cu Creatorul, când vom sfârşi urcuşul
greu.