Cum se cern creștinii

În vremuri de urgie, în vremuri de strâmtoare
Atuncea vezi prea bine creștinii cum se cern
Cei falși, doar după nume, nu pot sta în picioare
Pe când răscumpărații sunt gata pentru cer!
Necazul, strâmtorarea sau foametea, prigoana,
Lipsa de-mbrăcăminte, primejdia, săbii mii,
Sau vreo altă făptură, sau viața, sau chiar moartea
De-a lui Hristos iubire pot a ne despărți?
O, nu, cu siguranță, n-au cum să fie-n stare
De El să ne despartă, de Domnul Dumnezeu!
Totuși, prin toate-acestea, prin orice încercare
Biruitori noi suntem prin El, din orice greu!
Că ne mai lasă Domnul sau că ne ia în slavă
Are vreo importanță, dacă ai Lui suntem?
Viața jos e Domnul, chiar de-i scurtă, firavă
Iar a muri câștig e, căci mergem sus, în cer!
Noi nu cântăm de formă, nu alergăm zadarnic
Nu ne luptăm degeaba, ca mulți, cu pumnu-n vânt,
Ci din pietre prețioase, pe plaiul nostru veșnic,
Ne împletim cununa să o purtăm cântând!
Ferice-i de aceia ce-au adormit în Domnul,
Ferice-i de aceia ce vor ajunge sus,
De sfintele fecioare ce vor învinge somnul
Și vor intra la nuntă cu Mirele Isus!