CUM SĂ ALERGĂM

Alergarea-i misiune:
Să duci vestea lui Hristos
După ce prin rugăciune
El te-a ridicat de jos.

El ţi-a dat, prin Duh, putere
Să-I fii martor credincios
Dând la alţii mângâiere
Printr-un trai evlavios.

Domnul ne-a promis şi premii
Dacă alergăm cu zel
Înfruntând furtuna vremii
Cum a înfruntat-o El.

Alergarea în lucrare
Nu e una în zadar.
Ci-i lumină şi-ndurare,
Viaţa din belşug şi har.

Alergăm doar împreună.
Pavel spune: „M-am suit
Cu această Veste Bună,
Eu, apostolul smerit,

La Ierusalim, la sfinţii
Ce erau naintea mea,
Să le-arăt, nu lucrul minţii,
Ci a Duhului Sfânt stea.

Steaua cea strălucitoare
E Hristosul răstignit
Ce m-a scos din grea pierzare
Căci atâta m-a iubit.”

Scopul sfânt al alergării
E să ţinem sus Cuvântul,
Evanghelia salvării
Ce va umple-ntreg pământul.

Ţinta e Hristos, Persoana,
Cel venit în trup ca Om.
El, prin Duhul Sfânt, ni-i hrana
Ca şi fructul dintr-un pom.

Acest Pom e Pomul Vieţii
Ce ne-aduce vindecare
Precum L-au privit profeţii
Într-o zi de sărbătoare.

N-alergăm pe arătură,
Ci doar după „rânduieli”
Ce sunt scrise în Scriptură
Nu c-un gând de răfuieli.

Alergarea ne-ntreţine
Spiritul cel înţelept
Pentru Mirele ce vine
Şi pe care eu L-aştept.

Să dăm piedici la o parte
Ce în cale ne-ar ieşi
Ca spre viaţa fără moarte
Să fim gata a porni.

Când sfârşi-vom alergarea,
După ce rodul l-am strâns,
Noi vom părăsi cărarea
Pe care ades am plâns.

Domnul ne va sta în faţă
Ca lui Ştefan mai demult
Pentru-o nesfârşită viaţă
Liberă de-orice tumult.