CUM CONDUCE DUMNEZEU

CUM CONDUCE DUMNEZEU

Pe o scară
milenară,
m-am suit
să văd şi eu,
cum conduce
Dumnezeu
lumea-ntreagă,
lumea care
Lui i-a fost
negrăit
de dragă.

Şi-am văzut
venind spre El,
dinspre Golgota,
un Miel ...
Miel blajin,
cu chip senin
şi de-atâtea
haruri plin.
Miel jertfit
în ceasul greu
pentru tot
păcatul meu.
Miel străpuns,
de Tatăl uns
să dea lumii
viu răspuns:

învierea
şi puterea
care vindecă
durerea!

Şi cum Tatăl
Se uita,
din cer sus
spre Golgota,
a văzut
nori grei de fum,
visuri mari
făcute scrum,
gânduri negre
de catran
şi iubiri
fără liman.

Şi-a văzut
din Nevăzut
pe-a planetei
noastre vatră
inimi reci,
inimi de piatră,
inimi triste
şi rebele,
fără nici-un dor
de stele,
fără ţintă-n
lumea mare,
şi uşoare
ca o pleavă,
inimi pline
de otravă,
şi avare
şi murdare!...

Inimi care
începeau
pe-Mpărat
să-L înfioare!...
De pe cruce
însă, iată,
se-auzi o voce:
- "Tată,
iartă-i, Tu,
de tot ce fac!
Pentru ei
sunt azi sărac
şi strivit
ca şi un vierme
să le dărui
slăvi eterne!"

Şi-n întregul
Cer atunci
izbucneşte
bucuria
care creşte!...
Stelele cântau
pe-orbite
imnuri noi
preafericite.
Şi eternele
porunci
deodată
se-avântară
din sublima
primăvară
către cele
patru zări
pe-ale dragostei
cărări.

*

Pe o scară
milenară,
înălţându-mă
prin har
de pe-al rugilor
altar,
am aflat
prin ce minune
Creatorul îndurat
lumea-ntreagă
o supune,
o înalţă
şi-o conduce
pe pământ:
MIELUL FRÂNT
jertfit pe cruce
care azi e-n Cerul Sfânt !
Însă mâine va veni
pe aripi de dor şi cânt
ca să-Şi ducă-n veşnicie
pe cei dragi
de pe pământ.