Cugetări

Când meditez adânc la tot ce pare veste
Imaginea-mi devine reală, fascinantă
Şi orişice ştiinţă mi-ar demostra că este
Rămâne ceva vag, nu-i ştire importantă!

Când gândul meu devine rob al ascultării
Şi nu de orişicine, ci de al meu Isus
Nimic nu-i pentru mine având semnul mirării!
Ci descoperiri venite chiar de Sus.

Ce-ar putea să-mi spună un om ce studiază
Un fenomen sau lucru făcut de cineva!
Când simt că mi-L explică, idei îmi sugerează
Chiar Cel ce L-a creat să fie chiar aşa.

Nu-nşiruiri de astre şi galaxii măreţe
Şi nici distanţe mari de ani lumină-n şir
Nu vor avea menirea, pe noi să ne înveţe
Ce este - Mântuirea-şi care-i al ei fir!

Din contră informaţii, mistere şi iluzii
Cu cari ne bombardează ştiinţa zi de zi
Crează între oameni o stare de confuzii
Mulţi s-au speriat şi nu se pot trezi!

Cuvântul Sfânt e-acela ce-aduce limpezime
Dar şi apropiere de Cel ce ne-a creat
Citeşte-l, studiază-l în mare profunzime
Şi vei primi răspunsuri, cum nici nu ai visat.

Primeşti înţelepciune de sus, adevărată
Descoperiri măreţe şi tainice lucrări
Apoi în starea asta rămâi... până odată
Vei fi luat în ţara... Dincolo de Zări.
Amin