Cugetări (2)

PARTEA A DOUA.

"... pentru căpătarea învățăturilor de bun simț, de dreptate, de judecată și de nepărtinire... " (Proverbele 1:3)

Greierii, fãpturi terestre
Scot arcuşul şi vioara.
Contrar zilelor aceste
Fac ce pot şi chiar şi peste
A ne da nouã de veste
Cã din zi, mult nu mai este.
Scuturându-şi aripioara,
Îşi ţin struna acordatã
Cântã, însemnând cã-ndatã
Vine seara.

Intru-n casã, dau bineţe
Recunosc atâtea feţe...
Vãd o sorã şi un frate
Adormiţi pe jumãtate.
Tata-ncepe sã ne-nveţe
Îl ascult, mã las pe spate
Inima mai tare-mi bate,
Atunci când ne povesteşte
De Barac şi de Debora...
Doamne Sfinte, ai dreptate:
Ni se lumineazã mintea
Tuturora!

Vezi adesea câte unul
Care nu-şi cunoaşte locul.
Strigã tare, face spume,
Nezicând ceva anume,
Şi se duce-apoi în lume...
Când îi pui vreo întrebare
Aprig e şi cald ca focul.
Nici nu ştii ce vrea sã spunã
Dar de glasul lui rãsunã
Iarmarocul.

Nu-i virtute şi nici artã
A umbla din poartã-n poartã.
Povestind de cutãricã,
Sora Ana-i poartã picã
Apoi trebuie sã zicã:
"Fã de bine şi mã iartã!"
Zicând vrute şi nevrute
Stau femeile limbute
Cã au ore şi minute
Dar nu-i chip sã se gândeascã
Ce mai chin... şi ce grea soartã...
Nu-i nici vie şi nici moartã!
Ele însele îşi cautã
Nume sã se potriveascã
Cum se zice pe la ţarã:
"Gurã-spartã".

Când vreunu-ţi dã dreptate
Cu privirile obtuze
Nu-i un semn cã e cu tine
Zice-aşa... sã te simţi bine!
Dar adesea pe la spate
S-ar putea sã te acuze;
Deci, ia seama, sorã, frate
Un acord pe jumãtate
Este doar o prietenie
De pe buze.

Aşteptata zi de mâine
Nu-i a ta, sã ştii copile!
Viaţa trece precum umbra!
Fii atent, nu care cumva
Sã te pierzi, fãcându-ţi iarãşi
Din nevolnici, buni tovarãşi
Spre a cheltui din viaţã
Ani de zile...

Rostul meu voiesc sã-l caut
Chiar şi-marea cea adâncã;
Sã îl port în inimioarã
Şi în gând, de nu-l am încã.
Având mâna pe Scripturã
Şi picioarele pe stâncã,
Zic şi eu ca şi psalmistul:
"Râvna Casei Tale, Doamne,
Mã mãnâncã!"

Voi primiserãţi arvuna,
Semnul de rãscumpãrare.
Ia priviţi în depãrtare
Cum rãspund la o strigare
Pãsãrile cãlãtoare
Pregãtindu-se întruna
De plecare!

A pierzãrii cale este
Cu promisiuni pavatã.
Îi tot auzim întruna,
Pe-un bãiat, pe câte-o fatã:
"N-o fi foc cã-n seara asta
Mai fumez, mai beau o datã!
Şi-apoi, ascultã-mã bine,
Negreşit mã-ntorc la Tine!"
Cum se-avântã cu mândrie
Moare-ncet, fãrã sã ştie;
De plãceri şi de pãcate
Sã se lase... n-o sã poatã!
Dar pe inima lui scrie:
"Vin îndatã!"

Nu toţi oamenii cu stare
Simt parfumul de narcisã.
Tu dai sau doar vrei sã capeţi?
Unii zic cã ar fi stareţi
Alţii, primitori de oaspeţi
Casa li-e destul de mare
Însã uşa la intrare
Pare-nchisã.

Nu-ncerca sã guşti tutunul
Şi nici bãutura tare!
Cãci cel fãrã stãpânire
Nefãcând deosebire
Între beznã şi luminã,
Zice: "Eh, nu-s eu de vinã!
M-a lovit... dar nu mã doare!"
Iar de chinul ce-l aşteaptã,
Habar n-are.

Bârfa, vorba pe la spate,
Dulce e ca prãjitura.
Când vorbeşti de rãu vreun frate
Şi-un al treilea-ţi dã dreptate,
Tu nesocoteşti Scriptura!
La taclale cu vecine,
Cu expresii: "Poate... poate... "
Decât curiozitate,
Sorã dragã, atunci mai bine
Ţine-ţi gura!

Ceasul despãrţirii tale
Sunã-n grabã, sã n-ai teamã!
Tu, fetiţo! Mãi, bãiete!
Pofta ta... sau cum se cheamã
Trece nebãgatã-n seamã
Şi tot ce-ai clãdit, e-o umbrã
Pe perete.

Unii zic cã orice cale
Fericirea ne-o aratã.
"Rãtãcirea-i o poveste
Sunt creştin... n-ai grijã, tatã!
Asta-i calea-adevãratã,
Uitã-te cât e de latã!
Pe ea-ncape lumea toatã!"
Cine astfel se gândeşte,
Mântuirea n-o gãseşte
Niciodatã! ...