Cu regret mare!...

Cu regret mare! ...


Alege-ți păstorii! ! . . , din, acei, care
La, Domnul, au o certă chemare
Și să se roage, doar cei credincioși,
Pe genunchi așezati, cinstiți și zeloși.

Să tragă, la sorți, din cei propuși
La, cei, Lui Hristos sincer supuși,
Fără tăgadă, în sufletul lor,
De nu vor s-aleagă un fals izbăvitor.

Oamenii cam toți, mai fac pași greșiți,
Dar unii-n, minciună, sunt iscusiți
În blăni de oi, smeriți aleargă,
Cu fălci” de rechin” spre calea cea largă.

Nu zic de instituții, ci-nfiorător
De cei ce virtuții ”îi cântă de zor”,
Și dau rezoluții de mare păstor
Spre, nedumerirea și-ngrijorarea, oilor.

Deci, rugați-vă, cei plini de har
Că sigur votul vostru, nu vine-n zadar
Dar” nod în papură” nu-i căutați
Mai bine mustrați-l cu iubire de frați.

Cel ce, nu-i stăpân pe propria, gură
Fratele-și mustră, cu răutate cu ură,
După propria fire, nu după Scriptură
Și nu, cu cea mai dreaptă măsură.

El are și martori, ca sine de drepți,
Dar Te rugăm, Hristoase, să-i ierți
Tu poți pune, două păcate-n balanță,
Și celui mai greu, îi dai importanță.

Ce nu-i scris în Lege, Domnul nu cere,
Și nu pedepsește, pe om, de plăcere
Sunt unii care cer, de Lege, mai mult
Ca să pară, mai sfînt și mai priceput.

Și cine pune, botul la a lui cerință,
Să se creadă, sigur pe-a lui biruință.
Profeții falși, își aduc mângâiere
Cu aroganță și exces de putere! ! ...
Legea ce-o-ncalcă și care- i și scrisă,
Fiind orbi, n-o văd în eroarea comisă.
Scuze, și- ar cere, dar nu-și cer de rușine,
De oameni li-e jenă, dar nu Doamne de Tine! ! ...

Atâta, credință, în noi e sădită
De nu ne înșeală, cerința lor necinstită,
Și pentru că-i, de necitiți, adevăr socotită,
Ei pot să mustre, chiar oaia cinstită! ...

Ura, să știe, nu-i din multă gândire,
Ci vine, de la Diavol și-a omului fire,
Tot spre nălțare și spre mărire.
Și niciodat, din Adevăr sau mare Iubire,
Ci mai degrabă spre prăbușire.

Ce-i grav, e că un complexat,
Se simte astfel, pe-un ales, răzbunat
Nu știe-nțeleptul, care-i defectul
Ci spune-o minciună, făcând pe „profetul”.

Cuvântul, corect, nu știu să-l despartă
Încât îl cântă, cu-o măsură ce șchioapă.
Înmoaie cuvintele, ca portughezii,
De parcă-i îndoaie, somnul amiezii.

În loc să vorbească corect, în limbajul curent,
Ce, curat românește-i, scris în Testament.

Maria Despescu
10.03. 2022.
Alba Iulia