Cu puțin înainte de Răpire

Ce frig este afară. . e noapte şi târziu. .
Trecut e miezul nopții iar drumul e pustiu. .
În liniştea lăsată peste căminul meu
Eu scriu ce îmi şopteşte Duhul lui Dumnezeu!
Oprit din alergare, de lume dezlipit
Simt cum se-aprinde-n mine dorul de infinit! . .
Căci nu-s legat cu lanțuri de-acest trudit pământ,
Ci mă aşteaptă-n noapte aripi spre cerul sfânt!
Şi simt c-atât de-aproape este plecarea mea
Spre țara fără beznă, cu ziuă pururea!
S-a scurs ca într-o pâlnie timpul şi s-au ivit
Vremuri de care Domnul în Biblie ne-a vorbit!
Nu are lumea pace şi nici nu va avea,
E într-o frământare, căci simte ea ceva! . .
Ceva se pregăteşte, mai marii lumii tac
Şi-n spatele cortinei pun lucruri cap la cap!
Nu ştie omenirea ce i se pregăteşte
Şi nici creştinul care doarme şi lâncezeşte. .
În cer sunt toate gata, ospățu-i pregătit,
E gata sā apară Mirele Preaiubit!
Un semn numai lipseşte ca raiul să-şi deschidă
Norii pentru Mireasă şi-apoi iar să-i închidă!
În cer e bucurie şi sfântă aşteptare
Pentru aleasa Celui ce n-are asemănare!
O, oare-acum, în noapte, sunt încă mâini curate
Întinse către ceruri, în rugi înflăcărate?
Sau încă infectate de virusul păcat
Ce nu se vor spălate de Sângele vărsat?
Ce vremuri de-ndurare, o, frați, ce vremi de har! . .
Ne mai putem întoarce spre a zidi altar!
Putem încă să cerem ulei să ni se dea
Pentru clipa în care Hristos va apărea!
Vom fi toți oare gata? . . O, cât de greu va fi
Pentru nechibzuiții ce-n urmă s-or boci! . .
Dar eu nu am vreo frică; de ce-aş putea avea
Când candela mi-e plină chiar de puterea Sa?
*
Ce iute trec minute... şi e tot mai târziu. .
E noapte. . frig. . în ceruri acum aş vrea să fiu! ...
O, vino, Maranata Isuse Preaiubit!
Vino să-Ți iei acasă poporul Tău iubit!
Să-Ți iei sus Porumbița ascunsă printre stânci,
S-o duci pe Sunamita în rai, pe sfinte lunci! . .
Să-i spui că de-ncercare şi beznă va uita,
Că Tu îi vei fi soare şi-alin în ţara Ta!
Sunt aripi mii în noapte deschise pentru zbor,
Ba sunt chiar milioane, iubit Mântuitor!
Eu simt că e aproape plecarea către cer
Unde nu mai e boală şi lacrimile pier!
Trec sfinți fiori prin mine, mai este doar puțin!
Te simt că eşti aproape, Mirele meu divin!
Te simt că eşti în mine şi simt puterea Ta;
Da, stiu atât de bine că şi eu voi pleca!
Pe-obrajii mei curg lacrimi, lacrimi de bucurie
Că-ntrezăresc plecarea mea către veşnicie!
Rămână toate-n urmă, tot ce e pământesc:
Te vreau numai pe Tine, Mirele meu ceresc!
Pe toți cei dragi cu mine aş vrea să-i văd în zbor
Peste-ale nopții neguri, în fața Ta, pe nori! . .
O, Doamne, asta-i vrerea şi rugăciunea mea:
Să nu lipsească nimeni din casă-n slava Ta! . .
Când trâmbița Răpirii pe nori vom auzi
Pe toți sus ne ridică în zbor spre veşnicii!
AMIN