Cu proaspătă plăcere

Cu proaspătă plăcere mă-ntorc mereu şi-acum
Spre toate-acele drumuri pe care am mers cu Tine,
Chiar cînd doar gîndul numai mi-l pot porni la drum
Se-ntoarce todeauna cu braţe pline-pline!

La orice răspîntie în care-am aşteptat
Zîmbesc de-o revedere sau plîng de-o despărţire:
Aici am stat pe iarbă, acolo ne-am rugat
- şi toate-s încă pline de cîntec şi iubire!

Pe drumurile vieţii cu Tine mi-au rămas
Nemuritoare urme şi feţe neuitate,
Iar cînd mă-ntorc spre ele, la fiecare pas,
Cu proaspătă plăcere le regăsesc pe toate.

Şi toate-aceste numai că Tu ai fost cu noi,
Sfinţind umblarea noastră cu dulcea-Ţi frumuseţe;
Nimic nu se-nvecheşte, ci toate-s tot mai noi,
Scăldate-n strălucirea Curatei Tale Feţe.

Cu cîtă bucurie, cînd trec pe-a’ noastre căi,
Văd Chipul Tău cel dulce pe chipurile-aduse
Şi-Ţi întregesc Fiinţa din toţi cei dragi ai Tăi:
În loc de mii de feţe văd doar pe-a Ta, Isuse!