Cu privirea ridicată

Cu privirea ridicată și cu mâinile în sus,
Stau azi inimi închinate, ce-l așteaptă pe Isus,
Cu-ale lor uși larg deschise, untelemnul e-așteptat,
Ca să curgă să le umple, de-un viu har adevărat.

Și sub soare și sub lună, stau mereu în așteptare,
Inimile ce-s umplute cu putere și răbdare,
Următoarea lor bătaie, Domnului s-o dăruiască,
Căci vre-o dată nu-ncetează, ca pe El să îl iubească.

Stau supuse și umile-n fața cerului divin,
Inimile ce de vremuri, sunt hrănite cu suspin,
Știu că Cel ce-i alinare, va deschide ceru-ndat,
Inimilor să aducă, tot ce ele-au așteptat.

Ele sunt nerăbdătoare, pe Isus a-l întâlni,
Inimile dăruite, Celui care va veni,
Își doresc o-mbrățișare, la-l Său piept să fie puse,
Și departe... mult departe, de aici să fie duse.

Își doresc acea căldură, ca să simtă din Isus,
Și azi stau fără clipire, cu privirea doar în sus,
Doar așteaptă să coboare, din El raza cea de soare,
Ce aduce o căldură, vie și vindecătoare.

Cu privirea ridicată, și cu mâinile în sus,
Stau azi inimi închinate, ce-l așteaptă pe Isus,
Sunt acele până astăzi, ce mereu l-au așteptat,
Pe Acel ce o cântare, nouă lor mereu le-a dat.

Azi îi cântă-n orice vreme, căci sunt inimi ce-s salvate,
Cântă și sub nori... în ape, și când sunt îndurerate,
Căci le-aduce mângâiere-acea cântare ce le-a dat,
Cel ce lor le este-un veșnic, Domn... Stăpân și Împărat. .