Cu o cruce Domnu-n spate

Cu o cruce Domnu-n spate, dealul Golgota urca,
Sub privirile trufașe, pasul Său nu și-l oprea,
Biruind în luptă moartea, mântuire ne-a adus,
Pentru mulți era străinul, pentru noi este Isus.

Srigătele-L condamnară, ca să fie răstignit,
Gurile răutăcioase l-au scuipat... batjocorit,
Însă El mergea-nainte, plin de dragoste era,
S-a gândit l-a ta ființă, și la mine se gândea.

Sub bătăiile de bice, dragostea și-a arătat,
Au văzut-o și păgânii, când El Duhul Său și-a dat,
Pentru-ntreaga omenire, care nu a prețuit,
Jertfa cea de El adusă, când pe cruce a murit.

Ce durere și ce jale, a Sa față ascundea,
Când pe dealul suferinței, înapoi El nu privea,
Sângele-i umplea Lui fața, crucea o ducea cu greu,
Fiindcă nimeni nu crezuse, că e Fiu de Dumnezeu.

Astăzi... glasul Său se-aude, strigă El neîncetat,
Din înaltul cel de ceruri, căci Isus a înviat,
Strigă căci vrea să ne spună, să urcăm cum El urca,
Dealul cu o cruce-n spate, să răbdăm cum El răbda.

Este greu pe a Sa urmă, dar puteri a revărsat,
De sub tronul îndurării, din izvorul nesecat,
Și ne spune... niciodată, noi ca să nu renunțăm,
Să fim luptători în luptă, zi și noapte să luptăm.
Amin