Cu focul iubirii

Cu focul iubirii

Cu focul iubirii mă-ndrept azi spre Domnul,
Aș vrea doar o clipă să-l văd... să-l ating,
Acel ce de dor azi în piept el doar arde,
Aș vrea ca să pot doar puțin să îl sting.

Cu ochii spre ceruri, m-avânt cu dorință,
Căci vreau să ajung la al meu Dumnezeu,
Chiar dacă mi-e calea o cale pietroasă,
Eu sunt bucuros și deloc nu mi-e greu.

Cu inima plină de cânt pentru Domnul,
Sub ceruri azi stau, și doar Lui eu îi cânt,
Chiar dacă e vremea ce-i doar tulburată,
Ce astăzi frământă întregul pământ.

Eu cânt biruința de El dăruită,
De mine văzută mereu, zi de zi,
Dar astăzi eu cânt biruința de mâne,
Căci știu... ea și mâine din cer va veni.

Cu focul iubirii, mă-ndrept azi acasă,
O clipă pe drum să opresc nu aș vrea,
Să stau cu-al meu Domn sus în cer la o masă,
E toată dorința ce vreau a o-avea.

Să văd cum sfârșitul în urmă rămâne,
În față-nceputul ce azi îl aștept,
Mi-e mare dorința, să simt vreau căldura,
Ce-o are doar Domnul, ce-i doar la-l Său piept.

Acasă îmi zboară întruna azi gândul,
Cu focul iubirii mereu doar arzând,
În inimă dorul mereu azi se zbate,
Pe drumul spre ea-l port pe Domnul în gând.
Amin(diana)