Cu El sunt acum

Cu El sunt acum

Acum cand amintiri razbat si viata-i ca o frunza rupta,
Ma plimb in marile taceri,iar totul nu-i decit o lupta.
Daca ziceam si eu candva ca este greu pe aceasta cale,
Si ma zbateam mereu,mereu, sa scap de o povara mare,

Ce gand copilaresc era atunci cu mine si s-a dus,
Cu timpul tainic alergand, ca s-ajunga acolo sus.
Si nu stiam ce va mai fi nici ce pasul va-ntalni,
Ce nori se coborau mereu sa ma apese cand e greu.

Eu nu vedeam un cer deschis si totul era parca scris,
Nu ma gandeam la un sfarsit, in trecerea spre infinit.
Nu zaboveam pe strazi plangand de fericire anume,
Nu ma gateam sa intalnesc si sa comand o lume.

Daca vedeam in departare ce va mai fi vreodata,
Cand mari ispravi de nedescris vor aparea in fata.
ATUNCI din grija cu folos imi fauream vesmantul,
N-am stiut, cand se lasa,tristetea si-apoi plansul

Ca in cascade revenea si in asteptare,
Ma ducea mereu mereu, ma pravaleau la vale.
Atat de multe au mai fost, dar intr-o zi anume,
Te-ai indurat de viata mea si ai venit la mine.

Sa pot si eu simti apoi adinca indurerare,
Ca Domnul ce a suferit pe cruce sus in soare.
Ca sa pot si eu purta un greu atit de mare,
Sa ma compar cu El eu slab, El sfant vesnic si tare.

Si zilele care au trecut prin greu si prin durere
Azi parca-s joaca de copii,ce a fost de-atata vreme.
Si nu pot cantari deajuns ce clipe minunate,
Au adus prin harul Sau, un cer de nestemate.

Cind azi e tot mai greu si strig plingand spre Tine,
Sa vi Stapane bun al meu sa vi doar pan-la mine.
Si spun ca tot de mi-ar lua in zile de-ncercare,
Daca Te am sunt fericit ca mi-ai iesit in cale.

Si Te ador ca m-ai lasat sa port a mea povara,
Dar ai facut de la Golgota sa para mai usoara.
Si ca si IOV daca eu tot, voi pierde-n deznadejde,
Daca Te am acum, Isus, dragostea, de Tine sa ma lege

Si prieten Tatal daca pot, sa-L fac cum se cuvine,
Naturii, care-i dau de rost sau ploii care vine,
Atat mi-a mai ramas pribeag, sa fiu prin asta lume,
Cand toate se vor termina eu voi veni la Tine.

Iar daca soarta ca si Iov va fi pentru o vreme,
Eu multumesc de tot Tatal, El mi-a lasat in fine.
Ca de la Dumnezeu primim si bine si povara,
De ce sa fim noi razvratiti ca viata-i ca si vara.

Cand e mai frumos, se duce-ndepartare,
Si te surprinde neancetat, cu ce ea va apare.
Dar ce va ramanea de noi sunt amintiri trecute,
C-am fost,suntem si doar vom fi prin file
rasfoite.

Inimi mari si plini de zel sunt a noastre comori,
Cu drag mergem spre Dumnezeu, ce sta mai sus de nori.
Si nu ne atinge nici un rau chiar de-ar veni o lege,
Ca linga noi este Isus, ce poate sa vegheze.

E speranta-n Dumnezeu, in marea revedere,
Si intr-o zi se v-arata a Domnului putere.
Ne va fi dat sa-L vedem, pe nori cind El revine,
Vom fi atunci invingatori si vom pleca spre Sine.

Amin