Cu Dumnezeu de mână

Cu Dumnezeu de mână,
Prin valea de suspine,
Prin lumea cea păgână,
Mereu e doar frumos,
Căci soarele pe ceruri,
Stă-n față celui care,
În inimă îl poartă,
Pe El! ! ... doar pe Hristos.

Cu inima doar plină,
De dorurile care,
Ridică ochi spre ceruri,
În vremea cea mai grea,
Vei birui calvarul,
Vei birui și lupta,
Căci dorul este-o armă,
De-l ai... luptă cu ea.

Cu Dumnezeu de mână,
Prin negură și ceață,
Nu este rătăcire,
Lumină ve-i primi,
Și-atunci când este noapte,
Stăpân îi este-n toate,
E Dumnezeu puternic,
Ce poate birui.

Prin vale nu e teamă,
Nici groaza cea de moarte,
Cu El întotdeauna,
Vor fi doar bucurii,
El este adevărul,
El este calea sfântă,
El este călăuza,
Spre tot ce-i veșnicii.

Cu Dumnezeu de mână,
Mereu e primăvară,
Nici valul cel de mare,
Nu poate-nfricoșa,
Ființa ta aleasă,
Căci te-a ales odată,
Să-ți dea El mântuire,
E doar în mâna Sa.

Cu El stă-n loc furtuna,
Cu El se-oprește vântul,
Cu El îți va sta-n față,
Eternul Paradis,
Cu El și prin credință,
Vei birui calvarul,
Cu El e izbăvire,
Așa cum este scris.
Amin