Cruce

Cruce

Nu-i dragoste-așa jertfitoare
Și-aceasta-i suprema dovadă,
Când Domnul se duce și moare
În mâna păcatului pradă.

Și răni și batjocuri cumplite...
Iar noi să găsim mântuire,
Când sufletele noastre menite
Erau pentru iad și pieire.

Și El, din iubire, alege
Pe cruce să scrie o cale
Și-a omului grea făr’delege
S-o șteargă cu rănile sale.

Iubire din ceruri venită,
Iubire ce răbdă și iartă
Pe toți ce-s cuprinși de ispită,
Pe toți cu o inima moartă.

Și-oricine, c-un bob de credință,
Venit dintr-o lume de geruri,
De-și leagă întreaga ființă
De Domnul: ajunge în ceruri.

Un Miel fără vină, de Paște,
Alege noblețea jertfirii
Și astfel izbânda se naște,
O șansă se dă omenirii.

S-a dus de la sine la moarte
Din dragoste pentru o lume
Pe brațe de Har să ne poarte
Și-n ceruri s-avem toți un nume

Și eu și oricine-o să creadă
În Harul ce-acum ne conduce
Suntem, pretutindeni, dovadă
Că viața ni-e scrisă pe cruce.

Pedeapsa era meritată,
Dar Fiul din cer, prin zdrobire,
A șters-o cu sânge, pe toată
Și blând ne-a șoptit “Fiți iubire!”

Singeorzan Dorin
02.04. 2021