Creștinul pe cale

Creștine pe calea pe care tu astăzi, pășești către ceruri, spre-al tău Dumnezeu,
Spre ce-a ta privire, ea este-ndreptată, și gândul tău oare, el unde-i mereu.

Din zorii de ziuă a ta alergare, ce are sfârșitul ea doar în apus, creștine ea oare e doar pentru tine? , sau este ea oare și pentru Isus.

Privirea îți este pe cale-ndreptată, spre cele ce sunt ele doar pământești,
Sau tu azi creștine spre Cel ce e viața, pe drumul spre ceruri întruna privești.

Spre ce-ți este gândul, când stai la-nchinare, în lumea de-afară... sau este în ea,
Departe... în locul în care-i doar soare, întreabă-ți azi gândul, el unde ar vrea.

Spre ce-ți este pasul pășit pe cărare, spre margini de drumuri sau este spre cer,
Creștine ascultă... pe margini de cale, sunt cei care azi sunt orbiți... și ei pier.

Căci viața ea este pe mijloc de cale, cu toate ce-s grele pe ea ce-ntâlnești,
De azi ocolești ce în fața ta vine, tu nu ești spre viață... spre moarte pășești.

Întreabă-ți azi gândul, întreabă-ți privirea, și inimii tu o-ntrebare să-i pui,
Coboară-te-n tine și vezi de în viață, în toate ești astăzi doar în voia Lui.

Întreabă-ți și fapta, privește-ți slujirea, și spune cui oare tu astăzi slujești,
Tu azi cercetează-ți trăirea creștine, e demnă de cele ce-s sfinte... cerești.

Oprește-te-o clipă, privește în zare, pornește pe drumul de Domnul deschis,
Căci drumul sfârșește în cele ce toate, în cartea cea sfântă Isus ne-a promis.