Credinţa unită cu fapta

CREDINŢĂ ŞI FAPTĂ

E-un vânt plăcut ce vine
Să legene o barcă
Se vede un vâslaş
Ce vine şi o-ncearcă
Iar vâslele sunt două
C-aşa este normal
Ca ambarcaţiunea
Să plece de la mal.

Dar ce să vezi? Vâslaşul
Doar una mânuieşte
Iar barca îl ascultă
Spre stânga se roteşte
Apoi un gând îi vine:
„O să vâslesc mai tare
Sunt tânăr, sunt puternic
Şi vreau înaintare!”...

Apucă iarăşi vâsla
(Pe cea din partea stângă)
Cu plama lui solidă
A început s-o strângă
Şi-o mânuia cu forţă
Dar barca se rotea
Spre ţărmul celălalt
Ea nu înainta.

„Ce se petrece-aici?”
Gîndea, nedumerit
„Spre partea de dincolo
Eu, încă, n-am pornit?
M-aşteaptă, bolnav, tata
Să-i duc medicamente
Mi-a spus prin telefon
De crize violente.”,

Apoi i-a picat fisa
Lăsat-a vâsla stângă
(Era de-acum pe punctul
Să strige şi să plângă),
Şi cu nădejde mare
Vâslea cu cealaltă
Dar barca se rotea,
Acum, în partea dreaptă.

Trecură cinci minute
Şi tot la mal era
S-ajungă-n timp util
El, încă, mai spera
Apoi răsare-un gând
(Un gând şi-o întrebare)
„Cum am putut să uit
A mea îndemânare?”...

Era stresat de munca
Cea grea, extenuantă
Şi-n timp ce căuta
Un celular prin geantă
Îşi vine-n fire omul
Din starea de mirare
Şi cele două vâsle
Le pune în mişcare,

Acţionează iute
Cu vâslele-amândouă
Şi-ajunge el la ţărm
Cam după ora nouă
S-ajute pe bolnavul
Ce-avea nevoi mare
De-acel medicament
Ce-aduce vindecare.

Din plilda ce s-a dat
Morala este clară
De-avem numai credinţa
Rămâne-vom afară
La fel se va-ntâmpla
De ne bazăm pe fapte
Şi neglijăm credinţa
În Sfânta Trinitate.

Credinţa fără fapte
N-asigură progres
E o credinţă moartă,
E doar din interes
La fel şi fapta bună
Fără credinţă vie
Nu va deschide poarta
Spre sfânta-mpărăţie.

Spre Cer cu amândouă
Înaintăm pe cale
Şi-nvingem multe valuri,
Furtună, ură, jale
Cînd ele se unesc
Cum însuşi Petru scrie
Vom fi biruitori
Orice ar fi să vie.

Evlavia de formă
Derivă din ideea
Că poţi fi bun creştin
Fără să ai scânteia
Ce vrea s-o pună Tatăl
În sufletele noastre
Spre-a fi feriţi de locul
Eternelor dezastre.

Deci, de unim credinţa
Cu milă, cu dreptate,
Cu facere de bine
Şi generozitate
Va fi primită bine
De Cel ce-i Suveran
El ne-nsoţeşte-ntruna
S-ajungem la Liman.

gc/ 17 Iunie, 2009