Credinţa şi mersul pe bicicletă

CREDINŢA ŞI MERSUL PE BICICLETĂ

Ştiţi cum e pe bicicletă:
Avansăm doar pedalând
Nu este altă reţetă
Altfel vom sfârşi plângând...

Ne uităm, atenţi, ’nainte,
Din picioare dăm cu spor
Şi-avem claritate-n minte
Ca s-ajungem la izvor,

Unde vom lua-n potir
Din apa atât de clară
Şi atinsă de-un zefir
Care printre frunze zboară.

Ţinem tare de ghidon
Mai sunăm din sonerie
De vedem vreun pieton
Punem frâna – cum se ştie.

De-ntâlnim o pantă-n cale
Facem ce este normal
Sporim forţa la pedale
Să trecem dincol’ de deal.

Evităm pietre şi cuie
Ca să nu ne prăbuşim
Căci căderea dă cucuie
Pe care nu le dorim.

Scopui-i clar: înaintarea
Pân’ la ţelul stabilit
De-ncetează pedalarea
Bicicleta s-a oprit...

Tot aşa mersul spre stele
Se opreşte de-ncetăm
Să-nfruntăm ispite grele
Şi când crucea n-o purtăm.

Vrem s-avem stabilitate
Şi să-nvingem vânturi, ploi
Prin stagnare nu se poate
Nu e demnă de eroi.

Spre acel tărâm de slavă
Optimişti să ne-ndreptăm!
De ne-oprim e-o stare gravă,
Doar necaz înregistrăm,

Ne va prinde îndoiala,
Vom bate pasul pe loc
Când ne va atinge boala
Sau vreo stare grea, de şoc,

Vom cădea în deznădejde,
Gânduri negre vor veni
Iar speranţa se va pierde
Şi de har, parcă, n-om şti.

Uneori lăsăm credinţa
Şi pe „eu” îl promovăm
Şi-atunci vine neputinţa
Şi spre Rai nu progresăm...

Alteori, luând concedii
De la starea de creştin
Vom ajunge-n alte medii
Cu mulţi scai şi mult pelin...

De vreo lună din Scriptură
Mană sfântă n-am luat
Astfel apare-o spărtură
Pe-unde teamă a intrat,

Şi în loc de împlinire
Doar înfrângeri vom vedea
Focul din dumnezeire
Nu ne va mai cerceta.

Numai când credinţa-i vie
Vom acţiona cu-avânt
S-avansăm cu bucurie
Până dincol’ de mormânt.

Cunoaştem calea şi ţinta
S-alergăm necontenit
Să ajungem în incinta
Unde-i Mirele iubit!


14 Iulie, 2009

PS. Inspirată din pilda dată
de fr. Ionică Moga cu ocazia
vizitei făcute la Biserica
din Akron în 12 Iulie, 2009.