CREDINŢA LUI AVRAAM LA JERTFIREA LUI ISAAC

Un moment de cotitură cel din viaţa lui Avraam
N-a fost când venea din ţara veche-a lui Padan-Aram,
Ci a fost ziua când Domnul, Cel prea plin de-atâta har,
I-a cerut s-aducă fiul ca o jertfă pe altar.

Pentru prima dată Domnul de iubire i-a vorbit
Pentru fiul său cel singur ce pe lume a venit.
Isaac, surâs, speranţă, va muri cu-adevărat?
Dumnezeu cunoaşte taina cererii care s-a dat.

Mintea noastră să-nţeleagă nu va reuşi nicicând:
Ce se-ascunde în poruncă? Ce-avea Dumnezeu în gând?
Ce-i lipsea credinţei oare lui Avraam ca patriarh?
Ar fi vrut Cel Sfânt, Iehova, ca să-l facă şi monarh?

Multe întrebări răsună azi în mintea orişicui
Care nu pricepe taina suferinţei Domnului.
Moria din vremea-aceea e Golgota lui Isus
Unde Mielul Se jertfeşte să ne poată duce sus.

Avraam, simbol de tată, sufere ca Dumnezeu
Ce Şi-a dat pe cruce Fiul pentru tot păcatul meu.
Fiul Isaac, ce duce lemnele pe munte sus,
E pe Via Dolorosa Fiul omului, Isus.

Fiul pune o-ntrebare, tatăl Avraam răspunde.
Tată, unde este mielul de jertfire? Unde? ...
Domnul va purta de grijă, spune tatăl cu suspine,
Pentru noi toţi de aicea, va purta şi pentru tine!

La a lui Avraam chemare pentru jertfa lui Isaac
Dumnezeu dădu răspunsul de milenii, nu de-un veac.
Fiul Său cel unic vine de prin zarea cea albastră
Să ne-aducă o speranţă pentru mântuirea noastră.

Când a suferit în cuie pentru noi supliciul morţii
El a rupt perdeaua-n două, pentru-ai Săi zăvorul porţii.
Şi-a-nviat să ne ofere viaţa Sa imaculată
Ca să-i dăm cu bucurie inima noastră curată.

De-aceea sus pe munte a venit un sol ceresc
Să împiedice jertfirea lui Isaac cel pământesc.
Oricum din momentu-acela se va şti din neam în neam
C-a primit maxim de notă credinţa lui Avraam.
*
E rândul credinţei noastre să-i cerem verificare
Domnului ca să ne pună şi pe noi la încercare?
Încercarea nu e simplă, nici uşoară câteodată.
Însă Domnul ne veghează cu o inimă de Tată.

Haideţi fraţi, urcaţi pe munte, nu rămâneţi doar în văi,
Căci Isus este acolo şi-i aşteaptă pe ai Săi!
Nu e mult şi Domnul vine ca un fulger sus pe cer.
Iar eu strig, prin Duhul: „Vino!” pentru că-s al Lui străjer.