CREDINŢA IZBĂVIRII

CREDINŢA IZBĂVIRII

Psalmul 44

Ne-au spus de mult părinţii noştri,
ne-au povestit tot ce-au văzut
când prin lucrări de izbăvire
le-ai fost nebiruitul scut.

Cu mâna Ta, Tu neamuri multe
din faţa lor le-ai izgonit.
Şi-apoi cu-a Ta credincioşie
ca nişte cedri i-ai sădit.

Ei nu prin sabie şi arcuri
au triumfat spre Canaan,
ci braţul Tău atotputernic
i-a izbăvit de-orice duşman.

Nu braţul lor cel slab şi moale
ci dreapta Ta i-a ridicat.
Şi doar lumina feţei Tale
mereu, prin har, i-a îndrumat.

Tu îi iubeai cu-aşa iubire
cât nu încape în cuvânt.
Tu eşti eternul nostru Rege
şi sus în cer şi pe pământ!

Cu Tine doborâm vrăjmaşii,
cu Numele Tău ne fălim.
Noi nu ne-ncredem în oştire,
în arma ce o pregătim.

Ci aşteptăm doar de la Tine
o nouă izbăvire iar.
Tu n-ai lăsat nici o credinţă
să Te adore în zadar.

Şi niciodată de ruşine
nu-i vei lăsa pe-ai Tăi copii.
Dar cei ce ne urăsc întruna
vor fi de râs pentru vecii.

De-aceea-n orice zi ne place
să Te mărim prin imnuri noi
căci şi acum ca şi-n vechime
Tu, Doamne Sfinte, eşti cu noi.

Chiar dacă suferim înfrângeri
când Tu la încercări ne pui
noi, Doamne, ştim atât de sigur:
la oameni izbăvire nu-i.

Ne fie crucea cât de-amară
şi-ocările ce ne ţintesc
vom auzi de sub povară
suspinul Tău adânc, ceresc.

Vom şti că suferi împreună
cu ucenicii pe pământ
ca să le dai o izbăvire
şi să-i primeşti în cerul sfânt.